RUŞINÓS, -OÁSĂ, ruşinoşi, -oase, adj. 1. Care se ruşinează uşor; sfios, timid. 2. Care constituie o ruşine, care aduce ruşine; blamabil, reprobabil. – Ruşine + suf. -os.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RUŞIN//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) şi substantival 1) Care are ruşine; care se ruşinează; sfios; timid. ♢ ~ ca o fată mare foarte ruşinos. 2) Care aduce ruşine; care ruşinează. Faptă ~oasă. /ruşine + suf. ~os
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RUŞINÓS, -OÁSĂ, ruşinóşi, -oáse, adj. ~ 2. ~ ♦ (Adverbial) Să abuzeze de sentimentele femeii iubite pentru a dobândi avantagii i se părea atât de ruşinos, că se făcu deodată palid.
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)
ruşinós adj. m., pl. ruşinóşi; f. sg. ruşinoásă, pl. ruşinoáse
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RUŞINÓS adj. 1. v. timid. 2. v. decent. 3. v. ticălos. 4. v. condamnabil. 5. v. scandalos. 6. v. compro-miţător. 7. v. înjositor.
(Dicţionar de sinonime)
RUŞINOÁSĂ s. v. ruşinea-fetei.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Ruşinos ≠ dezgheţat
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RUŞIN//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) şi substantival 1) Care are ruşine; care se ruşinează; sfios; timid. ♢ ~ ca o fată mare foarte ruşinos. 2) Care aduce ruşine; care ruşinează. Faptă ~oasă. /ruşine + suf. ~os
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)
ruşinós adj. m., pl. ruşinóşi; f. sg. ruşinoásă, pl. ruşinoáse
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RUŞINÓS adj. 1. v. timid. 2. v. decent. 3. v. ticălos. 4. v. condamnabil. 5. v. scandalos. 6. v. compro-miţător. 7. v. înjositor.
(Dicţionar de sinonime)
RUŞINOÁSĂ s. v. ruşinea-fetei.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Ruşinos ≠ dezgheţat
(Dicţionar de antonime)