rubaiat
RUBAIÁT, rubaiate, s.n. Catren persan care exprimă o idee mistică sau filozofică. [Pr.: -ba-iat. – Var.: rubái s.n.] – Din fr. rubáiyyat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RUBAIÁT ~e n. (în Persia) Poezie lirică cu caracter filozofic meditativ. /<fr. rubăíyyăt
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RUBAIÁT s.n. Formă de poezie persană alcătuită din patru versuri, dintre care primul, al doilea şi al patrulea rimează împreună. [Pron. -ba-iat. / < fr. rubayyat, cf. ar. rub – patru].
(Dicţionar de neologisme)
RUBAIÁT s. n. formă de poezie lirică persană din patru versuri, de obicei cu un număr liber de silabe şi cu o succesiune diferită de rime. (< fr. rubaiyyat)
(Marele dicţionar de neologisme)
rubaiát s. n. (sil. -ba-iat), pl. rubaiáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RUBAIÁT ~e n. (în Persia) Poezie lirică cu caracter filozofic meditativ. /<fr. rubăíyyăt
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
RUBAIÁT s. n. formă de poezie lirică persană din patru versuri, de obicei cu un număr liber de silabe şi cu o succesiune diferită de rime. (< fr. rubaiyyat)
(Marele dicţionar de neologisme)
rubaiát s. n. (sil. -ba-iat), pl. rubaiáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)