rubato
RUBÁTO s.n., adv. (Muz.) 1. S.n. Executare liberă din punct de vedere ritmic (potrivit înţelesului cuvintelor din text), în scopul obţinerii unei mai mari expresivităţi. 2. Adv. În modul de executare descris mai sus. – Cuv. it.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RUBÁTO adv. (Muz.; ca indicaţie de execuţie) Liber din punct de vedere ritmic, potrivit înţelesului cuvintelor din text. [< it. rubato].
(Dicţionar de neologisme)
RUBÁTO I. adv. (muz.) cu mare libertate ritmică. II. s. n. pasaj astfel executat. (< it. rubato)
(Marele dicţionar de neologisme)
rubáto adv., s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RUBÁTO adv. (Muz.; ca indicaţie de execuţie) Liber din punct de vedere ritmic, potrivit înţelesului cuvintelor din text. [< it. rubato].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
rubáto adv., s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)