rubicond

RUBICÓND, -Ă, rubiconzi, -de, adj. (Rar; despre faţa oamenilor) Roşu, rumen, aprins, îmbujorat. – Din fr. rubicond.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RUBICÓN//D ~dă (~zi, ~de) rar Care este rumen sau îmbujorat la faţă. /<fr. rubicond, lat. rubicondus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RUBICÓND, -Ă adj. (Despre faţa oamenilor) Roşu, îmbujorat, rumen. [< fr. rubicond, it. rubicondo, cf. lat. rubicundus].
(Dicţionar de neologisme)

RUBICÓND, -Ă adj. (despre faţa oamenilor) roşu, rumen. (< fr. rubicond, lat. rubicundus)
(Marele dicţionar de neologisme)

rubicónd adj. m., pl. rubicónzi; f. sg. rubicóndă, pl. rubicónde
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RUBICÓND adj. pletoric.
(Dicţionar de sinonime)