rubin dex - definiţie, sinonime, conjugare
RUBÍN, rubine, s.n. (Adesea fig.) Varietate de corindon foarte dur, de culoare roşie, care se găseşte în natură cristalizată sau se obţine sintetic, folosită ca piatră preţioasă. [Pr. şi: rubinuri] – Din it. rubino, lat. rubinus, germ. Rubin.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RUBÍN ~e n. 1) Mineral transparent, foarte dur, de culoare roşie, întrebuinţat ca piatră preţioasă şi în mecanica de precizie. 2) Piatră preţioasă din acest mineral. /<lat. rubinus, germ. Rubin
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

rubín (rubíne), s.n. – Varietate de corindon. – Mr. rubine. It. rubino, prin intermediul ngr. ρουμπίνι. – Der. rubiniu, adj. (culoare de rubin, roşu).
(Dicţionarul etimologic român)

RUBÍN s.n. Varietate roşie de corindon, foarte dur, folosită ca piatră preţioasă şi în mecanica de precizie. [Pl. -ne, -nuri, (s.m.) -ni. / < it. rubino, lat. rubinus, cf. germ. Rubin].
(Dicţionar de neologisme)

RUBÍN s. n. varietate roşie de corindon, foarte dur, piatră preţioasă şi în mecanica de precizie. (< it. rubino, lat. rubinus, germ. Rubin)
(Marele dicţionar de neologisme)

rubín s. n., pl. rubíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RUBÍN s. (MIN.) (înv.) antrax, cărbune. (Inel de aur cu ~.)
(Dicţionar de sinonime)

RUBÍN s. v. rodiu.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ru rub rubi

Cuvinte se termină cu literele: in bin ubin