rubricare

RUBRICÁRE s.f. Acţiunea de a rubrica şi rezultatul ei; clasificare. [< rubrica].
(Dicţionar de neologisme)

RUBRICÁ vb. I. tr. (Liv.) A împărţi în rubrici, a clasifica. [Cf. fr. rubriquer, it. rubricare].
(Dicţionar de neologisme)

rubricáre s. f., g.-d. art. rubricării; pl. rubricări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rubricá vb., ind. prez. 1 sg. rubrichéz, 3 sg. şi pl. rubricheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)