rudar
[Sinonime]
RUDÁR, rudari, s.m. Denumire dată, în ţările româneşti, unor lucrători (ţigani) care confecţionau obiecte din lemn; p. ext. meşter ţigan care lucrează din lemn albii, linguri, fuse etc. – Din bg. rudar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RUDÁR ~i m. Meşter care face albii, linguri, fuse şi alte obiecte de lemn. /< bulg. rudar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
rudár (rudári), s.m. – 1. Ţigan căutător de aur. – 2. Ţigan nomad care lucra obiecte de lemn. Bg., sb. rudar, din ruda „minereu” (Cihac, II, 320; Conev 76). Probabil denumirea s-a menţinut, după ce s-a schimbat meseria primitivă, datorită consonanţei cu rudă „par”. – Der. rudăresc, adj. (ţigănesc; grosolan); rudărie, s.f. (meseria de ţigan rudar; zăcămînt, mină).
(Dicţionarul etimologic român)
rudár s. m., pl. rudári
(Dicţionar ortografic al limbii române)
rudár2, rudáre, s.n. (reg.) 1. prăjină lungă de care atârna hainele la ţară; culme, rudă. 2. covor, scoarţă de perete.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
RUDÁR s. v. lingurar.
(Dicţionar de sinonime)
RUDÁR s. v. culme, rotaş.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RUDÁR ~i m. Meşter care face albii, linguri, fuse şi alte obiecte de lemn. /< bulg. rudar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
rudár s. m., pl. rudári
(Dicţionar ortografic al limbii române)
rudár2, rudáre, s.n. (reg.) 1. prăjină lungă de care atârna hainele la ţară; culme, rudă. 2. covor, scoarţă de perete.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
RUDÁR s. v. lingurar.
(Dicţionar de sinonime)
RUDÁR s. v. culme, rotaş.
(Dicţionar de sinonime)