rugini dex - definiţie, sinonime, conjugare
RUGÍNĂ, rugini, s.f. I. 1. Substanţă brun-roşcată, poroasă, sfărâmicioasă, care se formează prin oxidare pe obiectele de fier. ♦ Pojghiţă brună care acoperă uneori pietrele şi care se produce prin oxidarea minereurilor de fier din ele. 2. Obiect (de fier) vechi, prost întreţinut; ruginitură, rablă. 3. Fig. Idee, teorie, mentalitate înapoiată, învechită. ♦ Om cu idei sau cu mentalitate învechită; retrograd. II. 1. Boală infecţioasă a plantelor, provocată de ciuperci microscopice, patogene (Puccinia), care se manifestă prin apariţia unor pete brune-ruginii pe frunze, pe tulpini sau pe inflorescenţe, împiedicând dezvoltarea normală a plantelor. 2. Plantă erbacee cu tulpina netedă, cu frunze lungi, ţepoase, având la vârf o inflorescenţă cu flori mici, brune; pipirig (Juncus effusus). – Cf. lat. *a e r u g i n a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RUGINÍ, ruginesc, vb. IV. 1. Intranz. A se acoperi cu rugină (I 1), a se umple de rugină, a prinde rugină. 2. Intranz. Fig. (Despre frunze, plante etc.) A căpăta o culoare galben-roşiatică asemănătoare cu a ruginii. 3. Refl. Fig. A deveni perimat, depăşit, a se învechi, a nu mai fi actual. – Din rugină.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RUGÍN//Ă ~i f. 1) Substanţă brună-roş-cată, sfărâmicioasă, care se formează pe obiectele de fier în urma oxidării. 2) fig. Obiect vechi deteriorat; hleab; rablă. 3) Boală in-fecţioasă a plantelor agricole, cauzată de ciuperci parazite şi manifestată prin apariţia unor pete brune-închise pe tulpină, frunze sau inflorescenţă. 4) Plantă erbacee cu tulpina erectă înaltă, lipsită de frunze, şi cu flori verzui, dispuse în inflorescenţă, care creşte prin locuri umede; pipirig. [G.-D. ruginii] /cf. lat. aerugo, ~inis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A RUGIN//Í ~éşte 1. intranz. 1) (despre obiecte de metal) A se acoperi cu rugină; a se oxida. 2) (despre plante) A fi atacat de rugină. 3) fig. (despre vegetaţia de toamnă) A căpăta o culoare asemănătoare cu cea a ruginii; a deveni brun-roşcat. 2. tranz. A face să se acopere cu rugină; a oxida. Umezeala ~eşte metalele. /Din rugină
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE RUGIN//Í se ~éşte intranz. pop. (despre concepţii, idei etc.) A nu mai fi actual; a se perima. /Din rugină
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

rugínă (rugíni), s.f. – 1. Oxidare a fierului. – 2. Rablă, obiect uzat. – 3. Hodorog. – 4. Pipirig (Juncus effusus). – 5. Tăciune, mălură (Puccinia graminis). – Mr. arudzină. Lat. rŭbῑgῑnem (Diez, I, 361; Phlippide, Principii, 33; cf. REW 7348), cf. prov. royilh, fr. rouille, sp. robin. Se merge mai în detaliu la un lat. aerūgĭnem, uneori în formă ipotetică *aerūgĭna (Puşcariu 1482; REW 243; Pascu, I, 41; Pascu, Beiträge, 7; Tiktin; Candrea), posibilă şi ea fonetic. Pentru rezultatul fonetic al lui rŭbῑgĭnem, cf. iuvencusjunc. Schimbarea de accent este dificilă (Ivănescu, BF, I, 161, o explică pornind de la vb. rugini); dar cu aerūgĭnem există aceeaşi dificultate. Der. ruginare, s.f. (Arbust, Andromeda polyfolia); rugini, vb. (a oxida; refl., a creşte mălura, a se tăciuna; refl., a decădea); ruginătură, s.f. (lucru ruginit); ruginiu, adj. (roşiatic); ruginos, adj. (oxidat; învechit). Din rom. provine bg. rudžina (Capidan, Raporturile, 234) şi ţig. ruğinav „a deteriora”.
(Dicţionarul etimologic român)

rugínă-de-báltă (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rugínă s. f., g.-d. art. rugínii; pl. rugíni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ruginí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ruginésc, imperf. 3 sg. rugineá; conj. prez. 3 sg. şi pl. rugineáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RUGÍNĂ s. 1. v. vechitură. 2. (FITOP.) (înv. şi reg.) pălitură, (reg.) mucegai, rodie, rodină, (prin Ban.) roşcaţă. (Boala plantelor numită ~.) 3. (BOT.; Juncus inflexus) (reg.) spetează. 4. (BOT.; Juncus effusus) (reg.) spetează, ţipirig, iarba-mlaştinii. 5. (BOT.; Juncus conglomeratus) (reg.) pipirig. 6. (BOT.; Senecio jacobaea) (reg.) cruguliţă, lemnul-Domnului.
(Dicţionar de sinonime)

RUGINÍ vb. v. oxida.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ru rug rugi rugin

Cuvinte se termină cu literele: ni ini gini ugini