ruginire dex - definiţie, sinonime, conjugare
RUGINÍ, ruginesc, vb. IV. 1. Intranz. A se acoperi cu rugină (I 1), a se umple de rugină, a prinde rugină. 2. Intranz. Fig. (Despre frunze, plante etc.) A căpăta o culoare galben-roşiatică asemănătoare cu a ruginii. 3. Refl. Fig. A deveni perimat, depăşit, a se învechi, a nu mai fi actual. – Din rugină.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RUGINÍRE, ruginiri, s.f. Faptul de a (se) rugini. – V. rugini.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RUGIN//Í ~éşte 1. intranz. 1) (despre obiecte de metal) A se acoperi cu rugină; a se oxida. 2) (despre plante) A fi atacat de rugină. 3) fig. (despre vegetaţia de toamnă) A căpăta o culoare asemănătoare cu cea a ruginii; a deveni brun-roşcat. 2. tranz. A face să se acopere cu rugină; a oxida. Umezeala ~eşte metalele. /Din rugină
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE RUGIN//Í se ~éşte intranz. pop. (despre concepţii, idei etc.) A nu mai fi actual; a se perima. /Din rugină
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ruginí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ruginésc, imperf. 3 sg. rugineá; conj. prez. 3 sg. şi pl. rugineáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ruginíre s. f., g.-d. art. ruginírii; pl. ruginíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RUGINÍ vb. v. oxida.
(Dicţionar de sinonime)

RUGINÍRE s. v. oxidare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ru rug rugi rugin rugini

Cuvinte se termină cu literele: re ire nire inire ginire