ruginitură
[Sinonime]
RUGINITÚRĂ, ruginituri, s.f. Obiect ruginit; p. ext. lucru vechi, uzat, lipsit de valoare; rugină (I 2). – Rugini + suf. -tură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ruginitúră s. f., g.-d. art. ruginitúrii; pl. ruginitúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RUGINITÚRĂ s. v. vechitură.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ruginitúră s. f., g.-d. art. ruginitúrii; pl. ruginitúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RUGINITÚRĂ s. v. vechitură.
(Dicţionar de sinonime)