ruginiu
RUGINÍU, -ÍE, ruginii, adj. De culoarea ruginii. – Rugină + suf. -iu.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RUGINÍ//U ~e (~i) Care este de culoarea ruginii; brun-roşcat. /rugină + suf. ~iu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ruginíu adj. m., f. ruginíe; pl. m. şi f. ruginíi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RUGINÍ//U ~e (~i) Care este de culoarea ruginii; brun-roşcat. /rugină + suf. ~iu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)