RUINÁ, ruinez, vb. I. Refl. şi tranz. 1. A (se) preface în ruină, a (se) dărăpăna, a (se) degrada. 2. Fig. A-şi pierde sau a face pe cineva să-şi piardă averea, a sărăci sau a face să sărăcească; a (se) distruge. ♦ A(-şi) distruge sănătatea. [Pr.: ru-i-] – Din lat. ruinare, fr. ruiner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RUINÁRE, ruinări, s.f. Acţiunea de a (se) ruina şi rezultatul ei. [Pr.: ru-i-] – V. ruina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A RUIN//Á ~éz tranz. A face să se ruineze. ♢ A-şi ~ sănătatea a-şi distruge sănătatea. /<lat. ruinare, fr. ruiner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE RUIN//Á mă ~éz intranz. 1) (despre construcţii) A se preface în ruine; a se dărâma; a se distruge. 2) fig. (despre persoane) A-şi pierde averea; a deveni sărac; a sărăci; a se distruge. /<lat. ruinare, fr. ruiner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RUINÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) dărăpăna, a (se) nărui, a (se) surpa. 2. (Fig.) A-şi pierde sau a face pe cineva să-şi piardă averea; a sărăci. ♦ (Fig.) A(-şi) distruge sănătatea. [Pron. ru-i-. / cf. fr. ruiner].
(Dicţionar de neologisme)
RUINÁRE s.f. Acţiunea de a (se) ruina şi rezultatul ei. [Pron. ru-i-. / < ruina].
(Dicţionar de neologisme)
RUINÁ vb. tr., refl. 1. a (se) dărăpăna, a (se) nărui, a (se) surpa. 2. (fig.) a-şi pierde, a face pe cineva să-şi piardă averea; a sărăci. ♢ (fig.) a(-şi) distruge sănătatea. (< fr. ruiner, lat. ruinare)
(Marele dicţionar de neologisme)
ruiná vb. (sil. ru-i-), ind. prez. 1 sg. ruinéz, 3 sg. ruineáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. ruinéze
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ruináre s. f. (sil. ru-i-), g.-d. art. ruinării; pl. ruinări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RUINÁ vb. 1. a (se) dărăpăna, a (se) degrada, a (se) măcina, a (se) părăgini, a (se) strica, (reg. şi fam.) a (se) părădui, (Transilv.) a (se) dorovăi. (Zidul de la grădină s-a ~.) 2. v. sărăci.
(Dicţionar de sinonime)
RUINÁ vb. v. distruge, nenoroci, prăpădi.
(Dicţionar de sinonime)
RUINÁRE s. 1. dărăpănare, degradare, măcinare, părăginire, stricare. (~ unui zid vechi.) 2. v. sără-cire, scăpătare, (înv.) mişelire, (fam.) decavare. (~ unui om bogat.)
(Dicţionar de sinonime)
RUINÁRE s. v. distrugere.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) ruina ≠ a (se) îmbogăţi, a (se) înavuţi
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RUINÁRE, ruinări, s.f. Acţiunea de a (se) ruina şi rezultatul ei. [Pr.: ru-i-] – V. ruina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE RUIN//Á mă ~éz intranz. 1) (despre construcţii) A se preface în ruine; a se dărâma; a se distruge. 2) fig. (despre persoane) A-şi pierde averea; a deveni sărac; a sărăci; a se distruge. /<lat. ruinare, fr. ruiner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RUINÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) dărăpăna, a (se) nărui, a (se) surpa. 2. (Fig.) A-şi pierde sau a face pe cineva să-şi piardă averea; a sărăci. ♦ (Fig.) A(-şi) distruge sănătatea. [Pron. ru-i-. / cf. fr. ruiner].
(Dicţionar de neologisme)
RUINÁRE s.f. Acţiunea de a (se) ruina şi rezultatul ei. [Pron. ru-i-. / < ruina].
(Dicţionar de neologisme)
RUINÁ vb. tr., refl. 1. a (se) dărăpăna, a (se) nărui, a (se) surpa. 2. (fig.) a-şi pierde, a face pe cineva să-şi piardă averea; a sărăci. ♢ (fig.) a(-şi) distruge sănătatea. (< fr. ruiner, lat. ruinare)
(Marele dicţionar de neologisme)
ruiná vb. (sil. ru-i-), ind. prez. 1 sg. ruinéz, 3 sg. ruineáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. ruinéze
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ruináre s. f. (sil. ru-i-), g.-d. art. ruinării; pl. ruinări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RUINÁ vb. 1. a (se) dărăpăna, a (se) degrada, a (se) măcina, a (se) părăgini, a (se) strica, (reg. şi fam.) a (se) părădui, (Transilv.) a (se) dorovăi. (Zidul de la grădină s-a ~.) 2. v. sărăci.
(Dicţionar de sinonime)
RUINÁ vb. v. distruge, nenoroci, prăpădi.
(Dicţionar de sinonime)
RUINÁRE s. 1. dărăpănare, degradare, măcinare, părăginire, stricare. (~ unui zid vechi.) 2. v. sără-cire, scăpătare, (înv.) mişelire, (fam.) decavare. (~ unui om bogat.)
(Dicţionar de sinonime)
RUINÁRE s. v. distrugere.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) ruina ≠ a (se) îmbogăţi, a (se) înavuţi
(Dicţionar de antonime)