ruje dex - definiţie, sinonime, conjugare
RÚJĂ2, ruje, s.f. (Fam.) Bandă de pânză, de stofă, de dantelă etc. plisată sau încreţită, care serveşte ca ornament la diferite obiecte de îmbrăcăminte. [Var.: ríjă s.f.]- Cf. fr. r u c h e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÚJĂ1, ruje, s.f. 1. (Reg.) Măceş. ♦ Trandafir. ♦ Fig. (Pop.) Nume dat unei persoane frumoase. 2. Fig. (Reg.) Roşeaţă, rumeneală în obraz. 3. Plantă erbacee cu frunze cărnoase şi flori galben-purpurii, grupate într-un buchet, care creşte pe stâncile din regiunea alpină (Sedum rosea) 4. Compus: ruji-galbene = plantă având tulpina fără peri, cu frunze ovale şi cu flori galbene; mărită-mă-mamă (Rudbeckia laciniata). [Pl. şi: ruji] – Din bg., scr. ruža.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÚJ//Ă ~e f. 1) Plantă erbacee cu tulpina dreaptă şi înaltă, cu frunze alungite, cărnoase şi cu flori galbene-purpurii, dispuse în inflo-rescenţe. 2) pop. Trandafir sălbatic; măceş; rug; răsură. 3) fig. pop. Culoare roşie a feţei; roşeaţă. /< bulg., sb. ruža
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

rúje (-ji), s.f. – 1. Trandafir. – 2. Rosăcică (Rhodiola rosea). – 3. Măceş (Rosa canina). – 4. Nume de flori mai mult sau mai puţin asemănătoare cu trandafirul: Paeonia, Aster amellus, Papaver Rhoeas, Helianthemum etc. – 5. Fard. – Var. 1 ruj (înv.) rujă. Bg., sb. ruža (Miklosich, Fremdw., 123; Tiktin; Conev 45), din it. rosa, cf. roză; în Trans., şi prin mag. ruzsa (Gáldi, Dict., 155). – Der. rujan, adj. (roşiatic, roşcovan); rujalină, s.f. (nalbă); rujioară, s.f. (bujor); rujnică (var. rujnicea), s.f. (filimică, Calendula officinalis); rujincin, s.m. (coacăz); rujincină, s.f. (coacăză).
(Dicţionarul etimologic român)

RÚJĂ1 s. f. culoarea metalului incandescent. (< fr. rouge)
(Marele dicţionar de neologisme)

RÚJĂ2 s. n. bandă încreţită plisată de tul, de dantelă etc., obiect la obiecte de îmbrăcăminte. (< fr. rouche)
(Marele dicţionar de neologisme)

rújă-de-toámnă s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rujá-soárelui s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rújă-gálbenă s. f., pl. ruji-gálbene
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rújă s. f., art. rúja, g.-d. art. rújei; pl. rúje
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RUJĂ-FLOARE-MÁRE s. v. salvie-albă.
(Dicţionar de sinonime)

RUJĂ-DE-TOÁMNĂ s. v. crizantemă, dumitriţă, steliţă, tufănică.
(Dicţionar de sinonime)

RUJĂ-DE-DEÁL s. v. salvie-albă.
(Dicţionar de sinonime)

RUJA-SOÁRELUI s. v. floarea-soarelui.
(Dicţionar de sinonime)

RÚJĂ s. (BOT.; Sedum rosea) (reg.) durzoaş, roşăţică, urechelniţă, verzişoară, viorea, barba-lupului, curechi-de-stâncă, iarba-ciutei, iarba-urechii, varză-de-stâncă.
(Dicţionar de sinonime)

RÚJĂ s. v. bujor, iarba-osului, îmbujorare, împurpurare, măceş, mălăoi, nalbă, roşeală, roşeaţă, roză, rumeneală, smirdar, trandafir, trandafir sălbatic.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ru ruj

Cuvinte se termină cu literele: je uje