rumbă
RÚMBĂ, rumbe, s.f. Dans de origine cubaneză, devenit dans de salon, cu mişcare ritmată şi rapidă; melodie după care se execută acest dans. – Din fr., sp. rumba, germ. Rumba.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RÚMB//Ă ~e f. mai ales art. 1) Dans de salon, de origine cubaneză, executat într-un ritm foarte sincopat. 2) Melodie după care se execută acest dans. 3) Compoziţie muzicală care se sprijină pe forma acestui dans. /<fr., sp. rumba
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RÚMBĂ s.f. Dans modern de origine cubană, cu ritm sincopat şi cu mişcare rapidă; melodia acestui dans. [< fr., sp. rumba, germ. Rumba].
(Dicţionar de neologisme)
RÚMBĂ s. f. dans cubanez, de origine africană, sincopat şi cu mişcare rapidă; melodia corespunzătoare. (< fr., sp. rumba, germ. Rumba)
(Marele dicţionar de neologisme)
rúmbă s. f., g.-d. art. rúmbei; pl. rúmbe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RÚMB//Ă ~e f. mai ales art. 1) Dans de salon, de origine cubaneză, executat într-un ritm foarte sincopat. 2) Melodie după care se execută acest dans. 3) Compoziţie muzicală care se sprijină pe forma acestui dans. /<fr., sp. rumba
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
RÚMBĂ s. f. dans cubanez, de origine africană, sincopat şi cu mişcare rapidă; melodia corespunzătoare. (< fr., sp. rumba, germ. Rumba)
(Marele dicţionar de neologisme)
rúmbă s. f., g.-d. art. rúmbei; pl. rúmbe
(Dicţionar ortografic al limbii române)