rumegătoare

RUMEGĂTÓR, -OÁRE, rumegători, -oare, adj., s.f. 1. Adj. (Despre animale) Care rumegă (1). 2. S.f. (La pl.) Subordin de mamifere având conformaţia dinţilor şi stomacul (compus din mai multe camere) adaptate pentru rumegare; (şi la sg.) animal care face parte din acest subordin. – Rumega + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RUMEGĂT//ÓR¹ ~oáre n. 1) la pl. Sub-ordin de mamifere erbivore, care au dinţii şi stomacul adaptate pentru rumegare (repre-zentanţi: oaia, bovinele, cerbul, elanul etc.). 2) Mamifer din acest subordin. /a rumega + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RÚMEGĂT//ÓR² ~oáre (~óri, ~oáre) (despre animale) Care rumegă. /a rumega + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

rumegătór adj. m., pl. rumegătóri; f. sg. şi pl. rumegătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rumegătoáre s. f., pl. rumegătoare
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RUMEGĂTOÁRE s. v. rumegătură, rumeguş, stomac.
(Dicţionar de sinonime)