rumegătură

RUMEGĂTÚRĂ, rumegături, s.f. 1. Ceea ce a fost rumegat (1), hrană rumegată. 2. Rumeguş. – Rumega + suf. -ătură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

rumegătúră s. f., g.-d. art. rumegătúrii; pl. rumegătúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RUMEGĂTÚRĂ s. rumeguş, (reg.) rugumaşcă, rumegătoare, tărâţar, tărâţă, (prin Munt.) ranţ, (prin Transilv.) scamă. (~ de lemn.)
(Dicţionar de sinonime)

RUMEGĂTÚRĂ s. v. stomac.
(Dicţionar de sinonime)