rumeji
RUMEJÍ, rumejésc, vb. IV. Refl. (Olt.) A se stropi, a se umezi. (din sb. rominžáti)
(Dicţionarul etimologic român)
rumejí (-jésc, -ít), vb. – (Olt.) A se umezi, a fi burat de ploaie. Sb. rominžáti (Scriban). – Der. rumejină, s.f. (Olt., ploaie).
(Dicţionarul etimologic român)
(Dicţionarul etimologic român)
rumejí (-jésc, -ít), vb. – (Olt.) A se umezi, a fi burat de ploaie. Sb. rominžáti (Scriban). – Der. rumejină, s.f. (Olt., ploaie).
(Dicţionarul etimologic român)