rumenele dex - definiţie, sinonime, conjugare
RÚMEN1, rumene, s.n. Primul şi cel mai mare compartiment al stomacului rumegătoarelor, de forma unui sac dublu, care ocupă întreaga cavitate abdominală stângă şi o parte din cavitatea abdominală dreaptă şi în care se înmagazinează alimentele şi se macerează sub influenţa florei bacteriene, a fermenţilor şi a mişcării pereţilor; ierbar2. – Din fr. rumen.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÚMEN2, -Ă, rumeni, -e, adj. 1. (Despre obraz sau buze) De o culoare care bate în roşu. ♦ (Despre oameni) Cu faţa îmbujorată, cu obrajii roşii. ♦ (Despre fructe şi unele alimente) Care a căpătat o culoare roşiatică (sub acţiunea focului sau a soarelui); bine copt. 2. De culoare roşu-aprins; trandafiriu. – Din sl. rumĕnŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RUMENEÁLĂ, (2, 3) rumenele, s.f. 1. Culoare rumenă, roşeaţă. 2. (Pop.) Fard, suliman, dresuri. 3. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina întinsă pe pământ şi cu flori de culoare galbenă (Potentilla procumbens).Rumeni + suf. -eală.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÚMEN1 ~e n. (la animalele rumegătoare) Diviziune a stomacului în care se înmagazinează alimentele înainte de a fi rumegate; ierbar. /<fr. rumen
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RÚMEN2 ~ă (~i, ~e) 1) (despre faţă, buze etc.) Care are o culoare roşiatică, sănătoasă. 2) (despre persoane) Care este îmbujorat la faţă. 3) (despre fructe sau despre unele produse alimentare) Care a devenit roşiatic (sub acţiunea soarelui sau a focului). Măr ~. Colac ~. /<sl. rumĕnu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RUMEN//EÁLĂ ~éli f. 1) Culoare rumenă; roşeaţă. 2) mai ales la pl. pop. Produs cosmetic pentru rumenit; fard de culoare roşie. /a rumeni + suf. ~eală
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RUMENEÁ, rumenele, s.f. (Pop.) Rumeneală (2). – Din rumen2 + suf. -ea.
(Dicţionarul limbii române moderne)

rúmen (rúmenă), adj. – Trandafiriu, roşcat. – Mr. arumîn. Sl. rumĕnŭ „roşu” (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 491; Conev 97), cf. sb., cr., slov. rumen. – Der. rumeior, adj. (dim. al lui rumen); rumeni, vb. (a se înroşi; a se face rumen, a se frige uşor), din sl. rumĕniti, sb., cr. rumeniti; rumeneală, s.f. (roşeaţă, îmbujorare; fard; căldură, dogoare), din sl. rumĕnilo, sb., cr., slov. rumenilo; rumeniu, adj. (trandafiriu); rumeniţă, s.f. (fard).
(Dicţionarul etimologic român)

RÚMEN2, RÚMENĂ, rúmeni, rúmene, adj. ~ (din sl. rumĕnŭ = roşu; cf. scr., slovac. rumen)
(Dicţionarul etimologic român)

RUMENEÁLĂ s.f. ~ (din rumeni + suf. -eală, sl. rumĕnilo)
(Dicţionarul etimologic român)

RÚMEN s.n. Primul compartiment al stomacului rumegătoarelor. [< fr. rumen, cf. lat. rumen].
(Dicţionar de neologisme)

RÚMEN s. n. primul compartiment al stomacului la rumegătoare. (< fr., lat. rumen)
(Marele dicţionar de neologisme)

rúmen adj. m., pl. rúmeni; f. sg. rúmenă, pl. rúmene
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rúmen s. n., pl. rúmene
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rumeneálă s. f., g.-d. art. rumenélei; pl. rumenéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RÚMEN adj. 1. îmbujorat, împurpurat, înroşit, roşu, rumenit, (livr.) rubicond, (rar) roşit, (fig.) aprins, înflorit. (Cu obrajii ~.) 2. roz, trandafiriu. (Copil cu obrajii ~.)
(Dicţionar de sinonime)

RÚMEN s. (ANAT.) burduhan, ierbar. (~ al animalelor rumegătoare.)
(Dicţionar de sinonime)

RUMENEÁLĂ s. 1. v. roşeaţă. 2. (BOT.; Potentilla procumbens) (reg.) roibă.
(Dicţionar de sinonime)

RUMENÉLE s. pl. v. garanţă, otrăţel, paţa-chină, roibă.
(Dicţionar de sinonime)

RUMENÉL adj. rumeior, (reg.) rumenuţ.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ru rum rume rumen rumene

Cuvinte se termină cu literele: le ele nele enele menele