rumenire dex - definiţie, sinonime, conjugare
RUMENÍ, rumenesc, vb. IV. 1. Refl. şi tranz. A deveni sau a face să devină rumen2; a (se) colora în roşu. 2. Refl. (Pop.) A se farda, a se machia, a se sulimeni. – Din rumen2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RUMENÍRE, rumeniri, s.f. Acţiunea de a (se) rumeni şi rezultatul ei. – V. rumeni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RUMEN//Í ~ésc tranz. A face să se rumenească. /Din rumen
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE RUMEN//Í mă ~ésc intranz. 1) A se înroşi uşor; a deveni rumen; a se îmbujora. 2) (despre unele fructe sau legume) A intra în faza de maturitate, căpătând o culoare roşia-tică. 3) (despre carne, copturi etc.) A căpăta o culoare roşie-închisă (sub acţiunea focului). 4) pop. A aplica un strat subţire de fard pe buze şi pe obraji; a se da cu rumeneală; a se sulimeni. /Din rumen
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RUMENÍRE, rumeníri, s.f. ~; culoare roşie, roşcată. Te-ai însenina văzându-i rumenirea în obraji.
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)

RUMENÍ, rumenésc, vb. IV. ~ (din rumen2, sl. rumĕniti, scr. rumeniti)
(Dicţionarul etimologic român)

rumení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rumenésc, imperf. 3 sg. rumeneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. rumeneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rumeníre s. f., g.-d. art. rumenírii; pl. rumeníri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RUMENÍ vb. 1. v. îmbujora. 2. (reg.) a (se) prinde. (Pâinea s-a ~ frumos.) 3. (reg.) a pripi. (Frige şi ~ găina.)
(Dicţionar de sinonime)

RUMENÍ vb. v. farda, machia, vopsi.
(Dicţionar de sinonime)

RUMENÍRE s. v. îmbujorare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ru rum rume rumen rumeni

Cuvinte se termină cu literele: re ire nire enire menire