RUMENÍ, rumenesc, vb. IV. 1. Refl. şi tranz. A deveni sau a face să devină rumen2; a (se) colora în roşu. 2. Refl. (Pop.) A se farda, a se machia, a se sulimeni. – Din rumen2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RUMENÍT, -Ă, rumeniţi, -te, adj. 1. Rumen2. 2. (Pop.) Fardat, sulimenit. – V. rumeni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A RUMEN//Í ~ésc tranz. A face să se rumenească. /Din rumen
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE RUMEN//Í mă ~ésc intranz. 1) A se înroşi uşor; a deveni rumen; a se îmbujora. 2) (despre unele fructe sau legume) A intra în faza de maturitate, căpătând o culoare roşia-tică. 3) (despre carne, copturi etc.) A căpăta o culoare roşie-închisă (sub acţiunea focului). 4) pop. A aplica un strat subţire de fard pe buze şi pe obraji; a se da cu rumeneală; a se sulimeni. /Din rumen
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RUMENÍT, -Ă, rumeníţi, -te, adj. 1. ~ Mama râdea rumenită la faţă în umbra odăii de ţară. ~ 3. (Despre alimente) Fript sau copt până când capătă o culoare rumenă. Cuptorul ... era plin de plăcinte crescute şi rumenite.
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)
RUMENÍ, rumenésc, vb. IV. ~ (din rumen2, sl. rumĕniti, scr. rumeniti)
(Dicţionarul etimologic român)
rumení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rumenésc, imperf. 3 sg. rumeneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. rumeneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
rumenít adj. m., pl. rumeníţi; f. sg. rumenítă, pl. rumeníte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RUMENÍ vb. 1. v. îmbujora. 2. (reg.) a (se) prinde. (Pâinea s-a ~ frumos.) 3. (reg.) a pripi. (Frige şi ~ găina.)
(Dicţionar de sinonime)
RUMENÍ vb. v. farda, machia, vopsi.
(Dicţionar de sinonime)
RUMENÍT adj. v. îmbujorat.
(Dicţionar de sinonime)
RUMENÍT adj. v. fardat, machiat, vopsit.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RUMENÍT, -Ă, rumeniţi, -te, adj. 1. Rumen2. 2. (Pop.) Fardat, sulimenit. – V. rumeni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE RUMEN//Í mă ~ésc intranz. 1) A se înroşi uşor; a deveni rumen; a se îmbujora. 2) (despre unele fructe sau legume) A intra în faza de maturitate, căpătând o culoare roşia-tică. 3) (despre carne, copturi etc.) A căpăta o culoare roşie-închisă (sub acţiunea focului). 4) pop. A aplica un strat subţire de fard pe buze şi pe obraji; a se da cu rumeneală; a se sulimeni. /Din rumen
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RUMENÍT, -Ă, rumeníţi, -te, adj. 1. ~ Mama râdea rumenită la faţă în umbra odăii de ţară. ~ 3. (Despre alimente) Fript sau copt până când capătă o culoare rumenă. Cuptorul ... era plin de plăcinte crescute şi rumenite.
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)
RUMENÍ, rumenésc, vb. IV. ~ (din rumen2, sl. rumĕniti, scr. rumeniti)
(Dicţionarul etimologic român)
rumení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rumenésc, imperf. 3 sg. rumeneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. rumeneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
rumenít adj. m., pl. rumeníţi; f. sg. rumenítă, pl. rumeníte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RUMENÍ vb. 1. v. îmbujora. 2. (reg.) a (se) prinde. (Pâinea s-a ~ frumos.) 3. (reg.) a pripi. (Frige şi ~ găina.)
(Dicţionar de sinonime)
RUMENÍ vb. v. farda, machia, vopsi.
(Dicţionar de sinonime)
RUMENÍT adj. v. îmbujorat.
(Dicţionar de sinonime)
RUMENÍT adj. v. fardat, machiat, vopsit.
(Dicţionar de sinonime)