rumenit

RUMENÍ, rumenesc, vb. IV. 1. Refl. şi tranz. A deveni sau a face să devină rumen²; a (se) colora în roşu. 2. Refl. (Pop.) A se farda, a se machia, a se sulimeni. – Din rumen².
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RUMENÍT, -Ă, rumeniţi, -te, adj. 1. Rumen². 2. (Pop.) Fardat, sulimenit. – V. rumeni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RUMEN//Í ~ésc tranz. A face să se rumenească. /Din rumen
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE RUMEN//Í mă ~ésc intranz. 1) A se înroşi uşor; a deveni rumen; a se îmbujora. 2) (despre unele fructe sau legume) A intra în faza de maturitate, căpătând o culoare roşia-tică. 3) (despre carne, copturi etc.) A căpăta o culoare roşie-închisă (sub acţiunea focului). 4) pop. A aplica un strat subţire de fard pe buze şi pe obraji; a se da cu rumeneală; a se sulimeni. /Din rumen
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RUMENÍT, -Ă, rumeníţi, -te, adj. 1. ~ Mama râdea rumenită la faţă în umbra odăii de ţară. ~ 3. (Despre alimente) Fript sau copt până când capătă o culoare rumenă. Cuptorul ... era plin de plăcinte crescute şi rumenite.
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)

RUMENÍ, rumenésc, vb. IV. ~ (din rumen², sl. rumĕniti, scr. rumeniti)
(Dicţionarul etimologic român)

rumení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rumenésc, imperf. 3 sg. rumeneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. rumeneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rumenít adj. m., pl. rumeníţi; f. sg. rumenítă, pl. rumeníte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RUMENÍ vb. 1. v. îmbujora. 2. (reg.) a (se) prinde. (Pâinea s-a ~ frumos.) 3. (reg.) a pripi. (Frige şi ~ găina.)
(Dicţionar de sinonime)

RUMENÍ vb. v. farda, machia, vopsi.
(Dicţionar de sinonime)

RUMENÍT adj. v. îmbujorat.
(Dicţionar de sinonime)

RUMENÍT adj. v. fardat, machiat, vopsit.
(Dicţionar de sinonime)