rumoare

RUMOÁRE, rumori, s.f. Zgomot confuz de voci care se aud în acelaşi timp (exprimând protest, uimire etc.); p. gener. zgomot confuz. – Din fr. rumeur, lat. rumor, -oris.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RUM//OÁRE ~óri f. Zgomot surd şi confuz de voci; murmur; freamăt. ♢ A produce (sau a stârni) ~ a produce nemulţumire generală. /<fr. rumeur, lat. rumor, ~oris
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RUMOÁRE, rumóri, s.f. ~ ♢ E x p r. A (se) produce (sau stârni) rumoare = a (se) produce murmure, comentarii în surdină, proteste de mirare sau de nemulţumire.
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)

rumoáre (rumóri), s.f. – Zgomotul surd de voci. Fr. rumeur.
(Dicţionarul etimologic român)

RUMOÁRE s.f. Zgomot confuz de voci care se aud deodată. ♦ Murmur care exprimă o nemulţumire sau o surpriză generală. [Pl. -ori. / < lat. rumor, it. rumore, fr. rumeur].
(Dicţionar de neologisme)

RUMOÁRE s. f. zgomot confuz de voci care se aud în acelaşi timp, exprimând nemulţumire, surpriză etc. (< fr. rumeur, lat. rumor)
(Marele dicţionar de neologisme)

rumoáre s. f., g.-d. art. rumórii, pl. rumóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RUMOÁRE s. zgomot, zvon. (~ de glasuri.)
(Dicţionar de sinonime)