runc dex - definiţie, sinonime, conjugare

runc

[Sinonime]
RUNC, runcuri, s.n. Loc despădurit folosit ca păşune sau pentru a fi cultivat; curătură (1). – Lat. runcus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RUNC ~uri n. Loc despădurit pentru a putea fi cultivat sau folosit ca păşune; teren defrişat. /<lat. runcus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RUNC, rúncuri, s.n. Loc despădurit sau lăzuit întrebuinţat ca păşune sau ogor; poiană în pădure la munte, curătură (1). (din lat. runcus; cf. lat. runcatio) [def. DLRLC]
(Dicţionarul etimologic român)

runc (rúncuri), s.n. – Desţelenire, munte despădurit. – Mr. arunc, runcu. Lat. runcus (Popovici, Conv. lit., XXV, 705-16; REW 7444; Pascu, I, 42; Tiktin), cf. lat. runcatio (Isidoro de Sevilla, XVII, II, 5) şi Varrón VI, 96: „runcinare a runcina, cuius origo graeca ρύγϰος”. – Der. runculi, vb. (Bucov., a defrişa).
(Dicţionarul etimologic român)

runc s. n., pl. rúncuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RUNC s. v. curătură.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ru run

Cuvinte se termină cu literele: nc unc