rune

RÚNE s.f. pl. Caractere grafice ale celor mai vechi alfabete germanice. – Din germ. Runen, fr. runes.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÚNE f. pl. Caractere grafice folosite în trecut de limbile vechi baltice şi scandinave. /<germ. Runen, fr. runes
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RÚNE s.f. pl. ~ , care s-au păstrat în inscripţii şi documente, mai ales la vechii scandinavi.
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)

RÚNE s.f. pl. Caractere grafice folosite de vechii germani şi scandinavi. [Cf. germ. Runen, fr. runes < scand. runar].
(Dicţionar de neologisme)

RÚNE s. f. pl. caractere grafice în cele mai vechi alfabete germanice şi scandinave. (< germ. Runen, fr. runes)
(Marele dicţionar de neologisme)

rúnă s. f., g.-d. art. rúnei; pl. rúne
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

rúne s. f. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)