runic dex - definiţie, sinonime, conjugare

runic

RÚNIC, -Ă, runici, -ce, adj. Care foloseşte runele; relativ la rune, cu caractere de rune. Inscripţie runică. – Din germ. runisch, fr. runique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÚNI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de rune; propriu runelor. Caractere ~ce. /<germ. runisch, fr. runique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RÚNIC, -Ă adj. Cu caracter de rune; care se referă la rune. [< fr. runique, cf. germ. runisch].
(Dicţionar de neologisme)

RÚNIC, -Ă adj. cu caracter de rune. (< germ. runisch, fr. runique)
(Marele dicţionar de neologisme)

rúnic adj. m., pl. rúnici; f. sg. rúnică, pl. rúnice
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ru run runi

Cuvinte se termină cu literele: ic nic unic