ruptă dex - definiţie, sinonime, conjugare
RUPT2, -Ă, rupţi, -te, adj., s.f. I. Adj. 1. Făcut bucăţi, ciopârţit; (despre obiecte de îmbrăcăminte) ros, uzat, găurit. ♦ Fig. Zdrobit, copleşit, sleit. 2. Lipsit de continuitate, despărţit în două (sau în mai multe) părţi. ♦ Fig. (Despre relaţii prieteneşti, diplomatice etc.) Desfăcut, curmat, întrerupt; anulat, stricat. ♦ (Despre părţi ale corpului) Sfărâmat; fracturat. 3. Desprins (cu forţa) din loc; smuls. 4. Înstrăinat de..., izolat, îndepărtat. II. S.f. Înţelegere între contribuabili şi visterie, în evul mediu, în ţările române, prin care, în locul dărilor existente, se stabilea o sumă fixă, globală, plătibilă anual; p. ext. dare plătită pe baza acestei înţelegeri; ruptoare. – V. rupe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RUPT1 s.n. 1. Faptul de a (se) rupe. 2. (În loc.) În ruptul capului = cu nici un preţ; niciodată. Cu ruptul (sau cu rupta) = cu ridicata; în total. Pe rupte sau pe ruptele(a) = cu mare intensitate. [Forme gramaticale: rupta, rupte(le)] – V. rupe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RUP//T ~tă (~ţi, ~te) 1) şi substantival v. A RUPE şi A SE RUPE. ♢ ~ de oboseală foarte ostenit. ~ de foame foarte flămând. Râde ~tul de cârpit se spune despre cel care îşi bate joc de defectele altuia, iar pe ale sale nu le vede. 2) Care este îndepărtat, înstrăinat. ~ de viaţă. /v. a rupe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RUPT1 s.n. ~ 2. (În loc.) (Nici) În ruptul capului = ~ . Cu ruptul sau cu rupta = cu ridicata, cu toptanul, cu ghiotura; ~ . Pe rupte sau pe ruptele(a) = cu mare intensitate, din răsputeri, pe brânci. Munceşte pe rupte. [Forme gramaticale: ~ , ruptelea]
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)

RUPT2, -Ă, rupţi, -te, adj., s.f. I. Adj. 1. ~ , găurit (prin întrebuinţare). ♦ Cu carnea trupului sfâşiată; rănit. ♦ Fig. (Despre oameni, urmat de determinări introduse prin prep. de, arătând cauza) Zdrobit, copleşit, sleit. 2. Lipsit de continuitate, ~ Lanţ rupt. ♦ E x p r. (Reg.) Rupt-ales = precizat, accentuat. Iar eu vă zic rupt-ales Că aşa fără nici o rânduială Nu putem nici până dimineaţă Rămânea. ~ 3. ~; smuls, v. c u l e s. Floare ruptă. ♦ E x p r. Bucăţică ruptă = v. b u c ă ţ i c ă. 4. ~ , îndepărtat; care a pierdut legătura cu....
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)

RUPT1 s.n. 1. ~ ♦ Întrerupere, suspendare.
(Dicţionarul etimologic român)

RÚPTĂ s.f. v. rupt (II.); ♦ Impozit care consta dintr-o sumă fixă, cu caracter individual şi plătibilă în patru rate anuale, care s-a introdus pentru prima dată în Moldova, la începutul secolului al XIX-lea. (din rupe)
(Dicţionarul etimologic român)

rupt s. n. (pl. rupte în loc. pe ~)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rúptă s. f., g.-d. art. rúptei; pl. rúpte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RUPT adj. 1. v. frânt. 2. v. plesnit. 3. v. zdrenţuit. 4. v. sfâşiat. 5. v. zdrenţăros. 6. sfâşiat, spintecat, (înv.) spart. (După bătaie avea hainele ~.) 7. v. zdren-ţăros. 8. v. uzat. 9. (MED.) fracturat, frânt. (Os ~; mână ~.) 10. v. extenuat.
(Dicţionar de sinonime)

RUPT adj. v. intermitent, întrerupt, întretăiat, ritmic, sacadat.
(Dicţionar de sinonime)

RÚPTĂ s. (IST.) (înv.) ruptoare. (~ stabilită între contribuabili şi vistierie.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ru rup rupt

Cuvinte se termină cu literele: ta pta upta