ruptoare

RUPTOÁRE s.f. 1. Rupt² (II). 2. (În expr.) Ruptoarea preţului = ruperea preţului. 3. (Înv.) Început, primul pas. – Rupt² + suf. -oare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RUPTÓR, ruptoare, s.n. Aparat electric care deschide şi menţine deschis un circuit electric, sub acţiunea şi pe durata unei comenzi din exterior. – Din fr. rupteur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RUPTOÁRE s.f. ~ 2. E x p r. Ruptoarea preţului = fixarea, stabilirea, ruperea preţului; v. r u p t ¹. 3. (Învechit, în construcţie cu verbul a face) Început, primul pas. Îi ucid fără cruţare, scăpând pe al lor căpitan. Ruptoarea era făcută; sângele cursese.
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)

RUPTOÁRE s.f. 1. ♦ Înţelegere asupra preţului de vânzare-cumpărare.
(Dicţionarul etimologic român)

RUPTÓR s.n. Întrerupător electric comandat la distanţă, al cărui element mobil de contact are ca poziţie de repaus poziţia corespunzătoare închiderii circuitului. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. rupteur].
(Dicţionar de neologisme)

RUPTÓR s. n. întrerupător care deschide şi menţine deschis un circuit electric, sub acţiunea şi pe durata exercitării unei comenzi din exterior. (< fr. rupteur)
(Marele dicţionar de neologisme)

ruptoáre s. f., g.-d. art. ruptórii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ruptór s. n., pl. ruptoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ruptoáre s.f. (înv.) 1. sumă fixă, globală, plătită anual vistieriei statului de către contribuabili şi negustorii străini; ruptă. 2. început, primul pas. 3. învoială, convenţie. 4. anulare, desfiinţare a unei înţelegeri. 5. baltă, şanţ. 6. durere de şale. 7. diaree.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
RUPTOÁRE s. v. ruptă.
(Dicţionar de sinonime)