ruptură dex - definiţie, sinonime, conjugare

ruptură

[Sinonime]
RUPTÚRĂ, rupturi, s.f. 1. Faptul de a se rupe; întrerupere a continuităţii materiei, fig. a relaţiilor, a colaborării dintre oameni. 2. Loc în care un obiect este rupt; sfâşietură, spărtură, gaură. ♦ Locul unde un teren este rupt de ape, de puhoaie. ♢ Ruptură de pantă = loc în care porneşte brusc panta unui deal sau a unui munte. 3. Bucată ruptă din ceva. ♦ Zdreanţă, cârpă. – Rupt2 + suf. -ură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RUPTÚR//Ă ~i f. 1) Întrerupere a relaţiilor cu cineva. 2) Loc unde s-a rupt ceva. 3) Parte ruptă din ceva. 4) Obiect de îmbrăcăminte vechi şi rupt; zdreanţă. /rupt + suf. ~ură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RUPTÚRĂ, ruptúri, s.f. ~ 2. ~; sfâşietură, gaură (într-un material ţesut), spărtură, crăpătură (într-un corp tare). ~ 3. ~ ♦ Obiect de îmbrăcăminte foarte uzat. ♦ (Fig.) Cupola [tunului] miroase a pulbere şi prin ea se jucau rupturi de nori de fum.
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)

RUPTÚRĂ, ruptúri, s.f. ~ 4. Hernie. (din rupt + suf. -ură sau direct din lat. ruptūra; cf. it. rottura, pv., cat., sp., pg. rotura, fr. roture)
(Dicţionarul etimologic român)

RUPTÚRĂ s. f. 1. rupere. 2. separare, întrerupere a legăturilor de prietenie între persoane, state. 3. (med.) lipsă de continuitate, intervenită brusc într-un organ. (< fr. rupture)
(Marele dicţionar de neologisme)

ruptúră s. f., g.-d. art. ruptúrii; pl. ruptúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RUPTURI-DE-MÁL s. pl. v. ciuin, odagaci, săpunariţă.
(Dicţionar de sinonime)

RUPTÚRĂ s. 1. gaură, spărtură, (înv.) frântură. (O ~ în corpul unei nave.) 2. v. sfâşietură. 3. v. zdreanţă. 4. v. petic. 5. (MED.) fractură, (pop.) frântură. (~ unui os, a unui membru.)
(Dicţionar de sinonime)

RUPTÚRĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, fracţiune, hernie, prostituată, târfă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ru rup rupt ruptu ruptur

Cuvinte se termină cu literele: ra ura tura ptura uptura