rustic dex - definiţie, sinonime, conjugare

rustic

[Sinonime]
RÚSTIC, -Ă, rustici, -ce, adj. De la ţară, ca la ţară, imitând anumite aspecte ale vieţii de ţară; câmpenesc. ♦ Cu suprafaţă brută, nefinisată. ♦ Fig. Necioplit, grosolan, neşlefuit. – Din fr. rustique, lat. rusticus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÚSTI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care tine de viaţa de la ţară; propriu vieţii de la ţară; câmpenesc; bucolic; rural. Datini ~ce. 2) iron. Care vădeşte lipsă de educaţie şi delicateţe; lipsit de maniere alese; necioplit; grosolan. 3) fig. (despre mobilă, case etc.) Care este cu suprafaţa brută; nefinisat. /<lat. rusticus, fr. rustique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RÚSTIC, -Ă, rústici, -ce, adj. ~ ♦ (Despre elemente de arhitectură şi ornamente) Cu suprafaţa brută, ~ ♦ (Adverbial) Dar ocnaşul, traducând rustic, în limba lui, întâmplarea asta, care-l supăra, a liniştit-o domol.
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)

RÚSTIC, -Ă adj. (Liv.) De ţară, ca la ţară; câmpenesc; rustican. ♦ Simplu, necioplit, brut, grosolan. // s.f. Zidărie executată din blocuri masive de piatră a căror faţă exterioară este cioplită brut. [Cf. fr. rustique, lat. rusticus].
(Dicţionar de neologisme)

RÚSTIC, -Ă I. adj. 1. de (la), ca la ţară; câmpenesc; rustican. 2. (fig.) simplu, necioplit, brut, grosolan. II. s. f. zidărie executată din blocuri masive de piatră, cu faţa exterioară cioplită brut. (< fr. rustique, fr. rusticus)
(Marele dicţionar de neologisme)

rústic adj. m., pl. rústici; f. sg. rústică, pl. rústice
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RÚSTIC adj. 1. patriarhal, ţărănesc, (livr.) campestru. (Viaţă ~.) 2. rural, ţărănesc. (Obiceiuri ~.) 3. v. câmpenesc.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ru rus rust rusti

Cuvinte se termină cu literele: ic tic stic ustic