rusticizare

RUSTICIZÁ, rusticizez, vb. I. Tranz. şi refl. A da sau a căpăta caracter rustic. – Din engl. rusticize.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RUSTICIZÁRE, rusticizări, s.f. Acţiunea de a (se) rusticiza şi rezultatul ei. – V. rusticiza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RUSTICIZÁ vb. I. tr. A rustica. [< rustic + -iza].
(Dicţionar de neologisme)

RUSTICIZÁRE s.f. (Rar) Rustificare. [< rusticiza].
(Dicţionar de neologisme)

RUSTICIZÁ vb. tr., refl. a da, a căpăta caracter rustic. (< engl. rusticize)
(Marele dicţionar de neologisme)

rusticizá vb., ind. prez. 1 sg. rusticizéz, 3 sg. şi pl. rusticizeáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. rusticizéze
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rusticizáre s. f., pl. rusticizări
(Dicţionar ortografic al limbii române)