RÚSTIC, -Ă, rustici, -ce, adj. De la ţară, ca la ţară, imitând anumite aspecte ale vieţii de ţară; câmpenesc. ♦ Cu suprafaţă brută, nefinisată. ♦ Fig. Necioplit, grosolan, neşlefuit. – Din fr. rustique, lat. rusticus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TUTÚN, (1), s.m., (2, 3) tutunuri, s.n. 1. S.m. Plantă erbacee din familia solanaceelor, cu tulpina înaltă, cu frunzele mari şi moi, ovale, rotunde sau lanceolate, de un verde-închis, cu flori albe, roz sau roşii, reunite în buchete (Nicotiana tabacum). ♢ Tutun turcesc = varietate de tutun cu tulpina ramificată şi cu flori galbene-verzui (Nicotiana rustica). 2. S.n. (Colectiv) Frunze de tutun (1), care, supuse unui tratament special, se fumează, se prizează sau se mestecă. 3. S.n. (Înv.) Pachet de tutun (2). – Din tc. tütün.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RÚSTI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care tine de viaţa de la ţară; propriu vieţii de la ţară; câmpenesc; bucolic; rural. Datini ~ce. 2) iron. Care vădeşte lipsă de educaţie şi delicateţe; lipsit de maniere alese; necioplit; grosolan. 3) fig. (despre mobilă, case etc.) Care este cu suprafaţa brută; nefinisat. /<lat. rusticus, fr. rustique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TUTÚN ~uri n. 1) Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cultivată pentru frunzele ei mari alungite, care, fiind uscate şi supuse unei tehnologii speciale, se fumează (mai rar se prizează sau se mestecă). ♢ ~ turcesc tutun cu tulpina puternic ramificată şi cu flori dispuse în ciorchine. 2) Preparat din frunzele uscate ale acestei plante. ~ de pipă. /<turc. tütün, ngr. tutúm
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RÚSTIC, -Ă, rústici, -ce, adj. ~ ♦ (Despre elemente de arhitectură şi ornamente) Cu suprafaţa brută, ~ ♦ (Adverbial) Dar ocnaşul, traducând rustic, în limba lui, întâmplarea asta, care-l supăra, a liniştit-o domol.
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)
RÚSTIC, -Ă adj. (Liv.) De ţară, ca la ţară; câmpenesc; rustican. ♦ Simplu, necioplit, brut, grosolan. // s.f. Zidărie executată din blocuri masive de piatră a căror faţă exterioară este cioplită brut. [Cf. fr. rustique, lat. rusticus].
(Dicţionar de neologisme)
RUSTICÁ vb. I. 1. tr. A da un caracter brut, neprelucrat; a face operaţia de rusticizare; a rusticiza, a rustifica. 2. intr. A trăi la ţară. [< it. rusticare].
(Dicţionar de neologisme)
RÚSTIC, -Ă I. adj. 1. de (la), ca la ţară; câmpenesc; rustican. 2. (fig.) simplu, necioplit, brut, grosolan. II. s. f. zidărie executată din blocuri masive de piatră, cu faţa exterioară cioplită brut. (< fr. rustique, fr. rusticus)
(Marele dicţionar de neologisme)
RÚSTICĂ s.f. v. rustic [în DN].
(Alte dicţionare)
rústic adj. m., pl. rústici; f. sg. rústică, pl. rústice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
tutún (plantă) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
tutún (frunze, pachet) s. n., pl. tutúnuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RÚSTIC adj. 1. patriarhal, ţărănesc, (livr.) campestru. (Viaţă ~.) 2. rural, ţărănesc. (Obiceiuri ~.) 3. v. câmpenesc.
(Dicţionar de sinonime)
TUTÚN s. 1. (BOT.; Nicotiana tabacum) (rar) tabac. 2. (BOT.) tutun turcesc (Nicotiana rustica) = (reg.) bacon, baconiţă, tabac. 3. (rar) tabac, (reg.) pacioc, (Maram.) duhan, (prin Mold.) tabacioc. (Un pachet de ~.)
(Dicţionar de sinonime)
TUTÚN s. v. regina-nopţii.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TUTÚN, (1), s.m., (2, 3) tutunuri, s.n. 1. S.m. Plantă erbacee din familia solanaceelor, cu tulpina înaltă, cu frunzele mari şi moi, ovale, rotunde sau lanceolate, de un verde-închis, cu flori albe, roz sau roşii, reunite în buchete (Nicotiana tabacum). ♢ Tutun turcesc = varietate de tutun cu tulpina ramificată şi cu flori galbene-verzui (Nicotiana rustica). 2. S.n. (Colectiv) Frunze de tutun (1), care, supuse unui tratament special, se fumează, se prizează sau se mestecă. 3. S.n. (Înv.) Pachet de tutun (2). – Din tc. tütün.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TUTÚN ~uri n. 1) Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cultivată pentru frunzele ei mari alungite, care, fiind uscate şi supuse unei tehnologii speciale, se fumează (mai rar se prizează sau se mestecă). ♢ ~ turcesc tutun cu tulpina puternic ramificată şi cu flori dispuse în ciorchine. 2) Preparat din frunzele uscate ale acestei plante. ~ de pipă. /<turc. tütün, ngr. tutúm
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RÚSTIC, -Ă, rústici, -ce, adj. ~ ♦ (Despre elemente de arhitectură şi ornamente) Cu suprafaţa brută, ~ ♦ (Adverbial) Dar ocnaşul, traducând rustic, în limba lui, întâmplarea asta, care-l supăra, a liniştit-o domol.
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)
RÚSTIC, -Ă adj. (Liv.) De ţară, ca la ţară; câmpenesc; rustican. ♦ Simplu, necioplit, brut, grosolan. // s.f. Zidărie executată din blocuri masive de piatră a căror faţă exterioară este cioplită brut. [Cf. fr. rustique, lat. rusticus].
(Dicţionar de neologisme)
RUSTICÁ vb. I. 1. tr. A da un caracter brut, neprelucrat; a face operaţia de rusticizare; a rusticiza, a rustifica. 2. intr. A trăi la ţară. [< it. rusticare].
(Dicţionar de neologisme)
RÚSTIC, -Ă I. adj. 1. de (la), ca la ţară; câmpenesc; rustican. 2. (fig.) simplu, necioplit, brut, grosolan. II. s. f. zidărie executată din blocuri masive de piatră, cu faţa exterioară cioplită brut. (< fr. rustique, fr. rusticus)
(Marele dicţionar de neologisme)
RÚSTICĂ s.f. v. rustic [în DN].
(Alte dicţionare)
rústic adj. m., pl. rústici; f. sg. rústică, pl. rústice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
tutún (plantă) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
tutún (frunze, pachet) s. n., pl. tutúnuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RÚSTIC adj. 1. patriarhal, ţărănesc, (livr.) campestru. (Viaţă ~.) 2. rural, ţărănesc. (Obiceiuri ~.) 3. v. câmpenesc.
(Dicţionar de sinonime)
TUTÚN s. 1. (BOT.; Nicotiana tabacum) (rar) tabac. 2. (BOT.) tutun turcesc (Nicotiana rustica) = (reg.) bacon, baconiţă, tabac. 3. (rar) tabac, (reg.) pacioc, (Maram.) duhan, (prin Mold.) tabacioc. (Un pachet de ~.)
(Dicţionar de sinonime)
TUTÚN s. v. regina-nopţii.
(Dicţionar de sinonime)