RUSTIFICÁ vb. I. tr., intr. A rustica. [P.i. rustífic. / < rust(ic) + -ifica].
(Dicţionar de neologisme)
rustificát adj. m., pl. rustificáţi; f. sg. rustificátă, pl. rustificáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
rustificá vb., ind. prez. 1 sg. rustífic, 3 sg. şi pl. rustífică
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
rustificát adj. m., pl. rustificáţi; f. sg. rustificátă, pl. rustificáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)