rutil dex - definiţie, sinonime, conjugare

rutil

RUTÍL s.n. Oxid natural de titan, cristalizat sub formă de cristale prismatice de culoare galben-deschis sau brună-roşcată, care se întâlneşte mai ales în rocile metamorfice sau în aluviuni. – Din fr. rutile.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RUTÍL s.n. Bioxid natural de titan. [< fr. rutile].
(Dicţionar de neologisme)

RUTÍL s. n. bioxid natural de titan. (< fr. rutile)
(Marele dicţionar de neologisme)

rutíl s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ru rut ruti

Cuvinte se termină cu literele: il til util