rutina dex - definiţie, sinonime, conjugare
RUTÍNĂ1 s.f. Capacitate câştigată printr-o practică îndelungată; (depr.) obişnuinţă de a acţiona sau de a gândi totdeauna în acelaşi fel. ♦ Totalitatea obişnuinţelor sau a prejudecăţilor considerate ca fiind un obstacol în calea noului, a creaţiei sau a progresului. – Din fr. routine.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RUTÍNĂ2 s.f. Substanţă chimică naturală, care se găseşte în florile, în frunzele şi în tulpinile multor plante, folosită în medicină. – Din fr. rutine.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RUTINÁ, rutinez, vb. I. Refl. A capăta rutină. – Din fr. routiner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RUTÍN//Ă1 ~e f. 1) depr. Obişnuinţă de a gândi şi a acţiona în mod mecanic. 2) rar Abilitate obţinută printr-o practică îndelungată. [G.-D. rutinei] /<fr. routine
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RUTÍNĂ2 f. Substanţă chimică extrasă din florile, frunzele şi tulpina unor plante, întrebuinţată în medicină. /<fr. routine
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RUTÍNĂ1 s.f. 1. Obicei, operaţie repetată zilnic sau periodic. ♦ Operaţie efectuată de un calculator electronic. 2. Deprindere de a lucra mecanic, mereu în acelaşi fel. ♦ (Depr.) Respectare prea servilă a unor reguli şi deprinderi învechite. V. manierism. / < fr. routine].
(Dicţionar de neologisme)

RUTÍNĂ2 s.f. Substanţă chimică de origine vegetală, folosită în farmacie ca diuretic, antihemoragic etc. [< fr. rutine].
(Dicţionar de neologisme)

RUTINÁ vb. I. tr. (Rar) A învăţa prin rutină. ♦ refl. A căpăta anumite deprinderi; a căpăta rutină. [< fr. routiner].
(Dicţionar de neologisme)

RUTÍNĂ1 s. f. 1. capacitate, îndemânare câştigată printr-o practică îndelungată. ♢ (depr.) deprindere de a lucra, de a gândi mecanic, mereu în acelaşi fel; respectare prea servilă a unor reguli şi deprinderi învechite. 2. (inform.) set de instrucţiuni din ansamblul unui program de prelucrare a datelor, la servirea mai multor programe, când operaţiile sunt comune; (sub)program de folosinţă curentă sau repetitiv, care asigură o funcţie bine definită. (< fr., engl. routine)
(Marele dicţionar de neologisme)

RUTÍNĂ2 s. f. substanţă chimică de origine vegetală în farmacie ca diuretic, antihemoragic etc. (< fr. rutine)
(Marele dicţionar de neologisme)

RUTINÁ vb. I. tr. a crea anumite deprinderi. II. refl. a căpăta rutină. (< fr. routiner)
(Marele dicţionar de neologisme)

rutínă (obişnuinţă, substanţă chimică) s. f., g.-d. art. rutínei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rutiná vb., ind. prez. 1 sg. rutinéz, 3 sg. şi pl. rutineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RUTÍNĂ s. v. experienţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ru rut ruti rutin

Cuvinte se termină cu literele: na ina tina utina