rutinar

RUTINÁR, -Ă, rutinari, -e, adj., s.m. şi f. 1. Adj., s.m. şi f. (Persoană) care lucrează numai prin rutină¹; rutinier. 2. Adj. (Rar) Şablonizat. – Rutină + suf. -ar. Cf. fr. r o u t i n i e r.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RUTINÁR ~ă (~i, ~e) şi substantival Care ţine de rutină; propriu rutinei. /rutină + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RUTINÁR s.m. (Rar) Cel care nu lucrează decât prin rutină; sclav al automatismului. // adj. Făcut prin rutină; automatizat, şablonizat. [Var. rutinier, -ă adj., s.m. şi f. / cf. fr. routinier].
(Dicţionar de neologisme)

RUTINÁR, -Ă adj. rutinier. (după fr. routinier)
(Marele dicţionar de neologisme)

rutinár adj. m., s. m., pl. rutinári; f. sg. rutináră, pl. rutináre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RUTINÁR adj., s. rutinier. (Spirit ~.)
(Dicţionar de sinonime)