rutinat

RUTINÁ, rutinez, vb. I. Refl. A capăta rutină. – Din fr. routiner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RUTINÁT, -Ă, rutinaţi, -te, adj. Cu experienţă; priceput, dibaci. – Rutină¹ + suf. -at.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RUTINÁ//T ~tă (~ţi, ~te) rar Care a câştigat o anumită dibăcie printr-o practică îndelungată. /Din rutină
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RUTINÁ vb. I. tr. (Rar) A învăţa prin rutină. ♦ refl. A căpăta anumite deprinderi; a căpăta rutină. [< fr. routiner].
(Dicţionar de neologisme)

RUTINÁT, -Ă adj. Cu experienţă; priceput, versat. [< rutină].
(Dicţionar de neologisme)

RUTINÁ vb. I. tr. a crea anumite deprinderi. II. refl. a căpăta rutină. (< fr. routiner)
(Marele dicţionar de neologisme)

RUTINÁT, -Ă adj. cu experienţă; priceput, versat. (< rutina)
(Marele dicţionar de neologisme)

rutiná vb., ind. prez. 1 sg. rutinéz, 3 sg. şi pl. rutineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rutinát adj. m., pl. rutináţi; f. sg. rutinátă, pl. rutináte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RUTINÁT adj. experimentat.
(Dicţionar de sinonime)