rușchiu
RUŞCHÍU s.n. (Trans.) Bolovăniş, stâncăraie. (din rus2; s-a spus prob., în loc de ruschiu (cf. ruşcea şi ruscea), datorită culorii roşiatice a unora dintre aceste regiuni pietroase, cum se întâmplă în cazul lui ruşeţ, des folosit ca toponim; explicaţia lui Puşcariu, din lat. rūscŭlum, nu este convingătoare)
(Dicţionarul etimologic român)
(Dicţionarul etimologic român)