rușine
[Sinonime]
RUŞÍNE s.f. 1. Sentiment penibil de sfială, de jenă provocat de un insucces sau de o greşeală. ♢ Loc. adj. şi adv. Fără ruşine = fără jenă, cu obrăznicie. ♢ Expr. A muri de ruşine sau a-i plesni cuiva obrazul de ruşine, se spune când cineva se simte foarte ruşinat. N-ai (sau n-are) ruşine sau nu-ţi (sau nu-i, nu le etc.) e ruşine (obrazului), se spune cuiva lipsit de bun-simţ, obraznic, nesimţit, neruşinat. 2. Rezervă, modestie, reţinere. ♦ Timiditate, sfiiciune. 3. Ocară, batjocură, ofensă. ♢ Expr. A fi (sau a rămâne, a se da, a se face sau a da pe cineva) de ruşine sau a face cuiva ruşine = a (se) face de râs, a ajunge (sau a pune pe cineva) într-o situaţie penibilă. 4. Motiv de a se simţi ruşinat; necinste, dezonoare, umilinţă. ♢ Expr. A păţi (o sau vreo) ruşine = a ajunge de ocară sau de batjocură, a suferi un lucru umilitor. (E) ruşine sau (e) mai mare ruşinea = (e) nepotrivit, necorespunzător, ruşinos. A fi ruşinea cuiva = a fi om de nimic, de ale cărui fapte cineva se ruşinează, a fi cauza dezonoarei cuiva. 5. (Pop.) Denumire a organului genital la om şi la animale. ♢ Compus: ruşinea-fetei = numele a două plante erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina acoperită de peri rigizi, cu flori albe sau trandafirii, dispuse în mici umbele; morcov sălbatic (Daucus carota şi silvestris). – Cf. lat. r o s e u s.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RUŞÍN//E ~i f. 1) Senzaţie sau sentiment de neplăcere, amestecată cu jenă, cauzate de o situaţie penibilă. ♢ A-i fi (sau a avea) ~ a se ruşina. A nu avea (nici un pic de) ~ se spune despre un om obraznic, lipsit de bun-simţ. A muri (sau a intra în pământ, a-i plesni cuiva obrazul) de ~ a se simţi foarte ruşinat. Nu ţi-e ~ (obrazului sau la obraz), să-ţi fie ~ se spune pentru a mustra pe cel care a săvârşit o faptă reprobabilă. 2) Sentiment de decenţă în relaţiile sociale; rezervă în comportare, determinată de bună-cuviinţă; pudoare. ♢ Fără ~ în mod obraznic. Cu ~ cu modestie; cu sfială. 3) Situaţie înjositoare, umilitoare; necinste; dezonoare. ♢ A se face (sau a se da) de ~ a se compromite. A face (sau a da) de ~ (pe cineva sau ceva) a submina cinstea (cuiva sau a ceva). Ce ~! se spune când se creează o situaţie care dezonorează în mod grav pe cineva. (E) mai mare ~ea este ceva (foarte) ruşinos. A păţi o ~ a) a ajunge într-o situaţie umilitoare, dezonorantă; b) a nu izbuti în ceva. A fi ~ea cuiva se spune despre un om netrebnic, care dezonorează pe altii. [G.-D. ruşinii] /cf. lat. roseus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RUŞÍNE s.f. ~ 3. ~ ♢ E x p r. A fi (sau a rămâne, a se da, a se face sau a da, a face pe cineva) de ruşine ~ ♢ A da cinstea pe ruşine v. c i n s t e.
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)
ruşínea-fételor (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ruşíne s. f., g.-d. art. ruşínii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BURUIANA-RUŞÍNII s. v. ruşinea-fetei.
(Dicţionar de sinonime)
RUŞÍNE s. 1. v. jenă. 2. v. timiditate. 3. v. bună-cuviinţă. 4. v. jignire. 5. înjosire, umilinţă. (Ce ~ a suportat!) 6. v. dezonoare. 7. batjocură, ocară, (înv. şi pop.) mascara, (înv.) necinste. (S-a făcut de ~.) 8. (BOT.) ruşinea-fetei (Daucus carota şi silvestris) = (reg.) buruiana-ruşinii, cinstea-femeilor, cinstea-fetei, morcov-de-câmp, morcov-sălbatic, pătrunjel-sălbatic, (prin Mold.) ruşinoasă.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Ruşine ≠ cinste, neruşine
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RUŞÍN//E ~i f. 1) Senzaţie sau sentiment de neplăcere, amestecată cu jenă, cauzate de o situaţie penibilă. ♢ A-i fi (sau a avea) ~ a se ruşina. A nu avea (nici un pic de) ~ se spune despre un om obraznic, lipsit de bun-simţ. A muri (sau a intra în pământ, a-i plesni cuiva obrazul) de ~ a se simţi foarte ruşinat. Nu ţi-e ~ (obrazului sau la obraz), să-ţi fie ~ se spune pentru a mustra pe cel care a săvârşit o faptă reprobabilă. 2) Sentiment de decenţă în relaţiile sociale; rezervă în comportare, determinată de bună-cuviinţă; pudoare. ♢ Fără ~ în mod obraznic. Cu ~ cu modestie; cu sfială. 3) Situaţie înjositoare, umilitoare; necinste; dezonoare. ♢ A se face (sau a se da) de ~ a se compromite. A face (sau a da) de ~ (pe cineva sau ceva) a submina cinstea (cuiva sau a ceva). Ce ~! se spune când se creează o situaţie care dezonorează în mod grav pe cineva. (E) mai mare ~ea este ceva (foarte) ruşinos. A păţi o ~ a) a ajunge într-o situaţie umilitoare, dezonorantă; b) a nu izbuti în ceva. A fi ~ea cuiva se spune despre un om netrebnic, care dezonorează pe altii. [G.-D. ruşinii] /cf. lat. roseus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)
ruşínea-fételor (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ruşíne s. f., g.-d. art. ruşínii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BURUIANA-RUŞÍNII s. v. ruşinea-fetei.
(Dicţionar de sinonime)
RUŞÍNE s. 1. v. jenă. 2. v. timiditate. 3. v. bună-cuviinţă. 4. v. jignire. 5. înjosire, umilinţă. (Ce ~ a suportat!) 6. v. dezonoare. 7. batjocură, ocară, (înv. şi pop.) mascara, (înv.) necinste. (S-a făcut de ~.) 8. (BOT.) ruşinea-fetei (Daucus carota şi silvestris) = (reg.) buruiana-ruşinii, cinstea-femeilor, cinstea-fetei, morcov-de-câmp, morcov-sălbatic, pătrunjel-sălbatic, (prin Mold.) ruşinoasă.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Ruşine ≠ cinste, neruşine
(Dicţionar de antonime)