râncăi
[Sinonime]
rîncăí (-ăésc, -ít), vb. – A mugi, a boncălui. – Var. rîncălui. Sl., cf. sb. rakati „a mugi”. Der. de la rîncău, rîncaci (Candrea) este improbabilă. Var. a fost tratată expresiv, cf. boncălui.
(Dicţionarul etimologic român)
râncăí, pers. 3 sg. râncăiéşte, vb. IV (reg.) 1. a boncălui (taurul). 2. (despre oameni) a se agita.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
RÂNCĂÍ vb. v. boncăi, boncălui, mugi, rage, zbiera.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul etimologic român)
râncăí, pers. 3 sg. râncăiéşte, vb. IV (reg.) 1. a boncălui (taurul). 2. (despre oameni) a se agita.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
RÂNCĂÍ vb. v. boncăi, boncălui, mugi, rage, zbiera.
(Dicţionar de sinonime)