RĂCHÍTĂ, răchite, s.f. Nume dat mai multor specii de salcie cu frunze înguste şi lunguieţe, cu ramuri subţiri şi elastice, folosite ca material de împletit (Salix). [Pl. şi: răchiţi] – Din bg., scr. rakita.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RĂCHÍT//Ă ~e f. 1) Arbust cu ramuri lungi, subţiri şi flexibile, cu frunze înguste şi alungite, cu flori dispuse în amenţi, care creşte mai ales pe malul apelor. 2) Nuiele din acest arbore din care se împletesc diferite obiecte (coşuri, scaune etc.); mlajă; lozie. ♢ Când va face plopul pere şi ~a micşunele nici-odată. /<bulg., sb. rakita
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
răchítă (răchíte), s.f. – Numele mai multor specii de salcie (Salix fragilis, S. incana, S. viminalis, S. purpurea). – Var. richită. Sl. rakyta (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 302; Conev 49), cf. bg., sb., cr., slov. rakita, ceh. rakyta, pol. rokita, mag. rakottya. – Der. răchitan, s.m. (plantă, Lythrum salicaria); răchitar, s.m. (fluturele lui Cossus ligniperda); răchitiş, s.n. (mulţime de răchite); răchiţea, s.f. (plantă, Vaccinium oxycoccos); răchiţică, s.f. (nume de arbuşti, Epilobium angustifolium, Elaeagnus angustifolia). Arichiţă, s.f. (zer), hapax atestat în Oltenia, poate fi acelaşi cuvînt cu răchită, richită şi se explică prin obiceiul de a pune brînza pe o împletitură sau un tipar de răchită, cf. it. giunco „răchită”, giuncata „brînză”, fr. jonchée „rogojină de răchită” şi „brînză” (după Hasdeu, 1643, din lat. *alicŭla ‹ alica „secară-albă; alac”, cf. P. Papahagi, Notiţe etim. 1 şi DAR; după Diculescu, Elementele, 453, din lat. *alicula ‹ gr. *ἀλλιϰύλη, din ἄλλιξ „tunică”).
(Dicţionarul etimologic român)
când o face plopul pere (şi răchita micşunele) expr. niciodată. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
răchítă s. f., pl. răchíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
rachíţă s.f. (înv.) rachiu.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
RĂCHÍTĂ s. (BOT.) 1. (Salix fragilis) lozie, mlajă, (reg.) plesnitoare, salcă, salcie, sălcică, sălcioară. 2. (Salix viminalis) lozie, mlajă, răchiţică, salcie, (reg.) străvăţ. 3. răchită roşie (Salix purpurea) = lozie, mlajă, (reg.) răchiţică, salcie. 4. răchită albă (Salix incana) = mlajă. 5. v. zalog.
(Dicţionar de sinonime)
RĂCHÍTĂ s. v. iov, salcie, salcie, pletoasă, salcie, plângătoare, zălog.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RĂCHÍT//Ă ~e f. 1) Arbust cu ramuri lungi, subţiri şi flexibile, cu frunze înguste şi alungite, cu flori dispuse în amenţi, care creşte mai ales pe malul apelor. 2) Nuiele din acest arbore din care se împletesc diferite obiecte (coşuri, scaune etc.); mlajă; lozie. ♢ Când va face plopul pere şi ~a micşunele nici-odată. /<bulg., sb. rakita
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
când o face plopul pere (şi răchita micşunele) expr. niciodată. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
răchítă s. f., pl. răchíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
rachíţă s.f. (înv.) rachiu.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
RĂCHÍTĂ s. (BOT.) 1. (Salix fragilis) lozie, mlajă, (reg.) plesnitoare, salcă, salcie, sălcică, sălcioară. 2. (Salix viminalis) lozie, mlajă, răchiţică, salcie, (reg.) străvăţ. 3. răchită roşie (Salix purpurea) = lozie, mlajă, (reg.) răchiţică, salcie. 4. răchită albă (Salix incana) = mlajă. 5. v. zalog.
(Dicţionar de sinonime)
RĂCHÍTĂ s. v. iov, salcie, salcie, pletoasă, salcie, plângătoare, zălog.
(Dicţionar de sinonime)