răcori dex - definiţie, sinonime, conjugare
RĂCOÁRE, (3) răcori, s.f. 1. Temperatură uşor scăzută, frig moderat; răcoreală. ♢ Loc. adv. (De) la răcoare = (de) la un loc umbrit, răcoros. Pe răcoare = pe vreme răcoroasă, când nu este încă foarte cald. ♢ Expr. (Fam.) La răcoare = la închisoare. 2. Senzaţie de răceală pe care o produc unele obiecte la atingere. 3. (De obicei la pl.) Senzaţie de frig provocată de o stare patologică sau emotivă; fior. ♢ Expr. A băga (pe cineva) în răcori (sau în toate răcorile) = a speria tare, a îngrozi pe cineva. – Din rece.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂCORÍ, răcoresc, vb. IV. 1. Refl. A-şi pierde din căldura iniţială; a deveni răcoros, a se face mai rece. 2. Tranz. şi refl. A(-şi) potoli sau a(-şi) astâmpăra căldura sau setea. 3. Tranz. şi refl. Fig. A (se) linişti, a (se) calma, a (se) potoli. – Din răcoare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂCOÁR//E răcóri f. 1) Stare atmosferică, care se caracterizează prin temperatura uşor scăzută a aerului. ~ea nopţii. ♢ Pe ~ pe vreme răcoroasă. La ~ a) într-un loc răcoros; b) la puşcărie. A băga (sau a sta) la ~ a băga (sau a sta) la închisoare. 2) Senzaţie plăcută cauzată de o astfel de stare atmosferică. 3) mai ales la pl. fig. Senzaţie de frig cauzată de o emoţie puternică. ♢ A băga (pe cineva) la răcori (sau în toate răcorile) a înspăimânta, a înfricoşa (pe cineva). [G.-D. răcorii] /rece + suf. ~oare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A RĂCOR//Í ~ésc tranz. A face să se răcorească; a răci. /Din răcoare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE RĂCOR//Í mă ~ésc intranz. 1) (de-spre substanţe, obiecte, timp etc.) A pierde din căldura iniţială; a deveni mai rece; a se răci. 2) A-şi potoli senzaţia de căldură sau de sete. 3) fig. A se uşura sufleteşte (destăinuind cuiva o durere, un gând); a se descărca. /Din răcoare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

răcoáre (răcóri), s.f. – 1. Temperatură uşor scăzută. – 2. Închisoare. – 3. Frison. – Mr. arcoare. De la rece cu suf. -oare, ca dulcoare de la dulce, cf. unsoare, putoare etc. (Puşcariu 1454; REW 7109). Der. din lat. rĕcens, direct (Cipariu, Gram., 30), sau prin intermediul unui *rĕcor (Pascu, I, 37; Pascu, Beiträge, 12), este improbabilă, ca şi cea din lat. rĭgōrem, cf. sard. arragore „îngheţ” (Schuchardt, RF, I, 20; Wagner 88). Der. răcori, vb. (a fi mai rece; a se calma); răcorea, s.f. (volbură, Convolvulus tricolor); răcoreală, s.f. (temperatură mai rece, boare); răcoritor, adj. (care răcoreşte); răcoros, adj. (răcoritor, înviorător).
(Dicţionarul etimologic român)

răcoáre s. f., g.-d. art. răcórii; pl. răcóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

răcorí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răcorésc, imperf. 3 sg. răcoreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răcoreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RĂCOÁRE adj. v. răcoritor, răcoros, rea-văn, rece.
(Dicţionar de sinonime)

RĂCOÁRE s. răcoreală, (reg.) reveneală. (~ nopţii.)
(Dicţionar de sinonime)

RĂCOÁRE s. v. arest, închisoare, ocnă, peni-tenciar, puşcărie, temniţă.
(Dicţionar de sinonime)

RĂCÓRI s. pl. v. fiori.
(Dicţionar de sinonime)

RĂCORÍ vb. v. răci.
(Dicţionar de sinonime)

RĂCORÍ vb. v. alina, calma, domoli, îmblânzi, linişti, potoli, tempera, uşura.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Răcoare ≠ căldură
(Dicţionar de antonime)

A (se) răcori ≠ a (se) înfierbânta
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ra rac raco racor

Cuvinte se termină cu literele: ri ori cori acori