rămânea dex - definiţie, sinonime, conjugare
RĂMẤNE, rămấn, vb. III. 1. Intranz. (Despre fiinţe) A sta pe loc, a nu schimba sau a nu părăsi locul sau localitatea unde se află; (despre lucruri) a fi lăsat pe loc, a nu fi dus din locul în care se găseşte. ♢ Expr. Rămâi cu bine (sau sănătos, în pace), formulă de salut adresată de cei care pleacă celor care rămân. A-i rămâne cuiva inima sau ochii la ceva (sau la cineva) sau a-i rămâne cuiva ceva (sau cineva) la inimă = a-i plăcea cuiva foarte mult un lucru sau o persoană. Să rămână între noi, se spune ca îndemn pentru discreţie, pentru păstrarea unui secret. ♦ A se opri la cineva sau într-un loc. ♦ A lăsa în urmă. Humuleştii rămân la stânga. ♦ (Urmat adesea de determinarea „în urmă”) A se lăsa sau a fi întrecut de alţii; (despre ceas) a marca timpul cu întârziere. ♢ Expr. (Pop.) A rămâne de ceva (sau de cineva) = a se răzleţi de o ceată, de o tovărăşie, a nu mai prinde un vehicul care pleacă. (Reg.) A rămâne de cineva = a supravieţui celui care trebuie să-l susţină, să-l îngrijească. ♦ A muri (pe un câmp de luptă). ♢ Expr. (Fam.) A-i rămâne cuiva oasele (sau ciolanele) undeva = a nu se mai putea întoarce din locuri îndepărtate; a muri. ♦ A sta mereu într-un loc; p. ext. a nu se despărţi de un obiect, de o părere, de o atitudine; a sta neclintit. ♢ Expr. A rămâne pe drumuri (sau de dârvală)= a-şi pierde mijloacele de existenţă, a sărăci. 2. Intranz. A fi, a se găsi sau a ajunge într-un anumit loc sau într-o anumită situaţie; a se opri într-o anumită atitudine, a se menţine sub un anumit aspect. ♢ Expr. A rămâne numai cu... = a nu mai avea decât... A rămâne pe gânduri = a medita, a reflecta. A rămâne de minciună = a se dovedi mincinos. A rămâne baltă = a fi întrerupt, neterminat, nerezolvat. A rămâne pe mâna cuiva = a ajunge, a fi la cheremul cuiva. A rămâne de ruşine = a se face de râs. A rămâne ars (sau opărit, fript), se spune când cineva pierde cu totul puterea de a se stăpâni în faţa unei situaţii. A rămâne bun plătit, se zice când nu se mai poate reveni asupra unei plăţi considerate de una dintre părţi ca insuficientă sau greşit calculată. A rămâne grea = a fi însărcinată. A rămas înţeles sau rămânem înţeleşi, se spune ca încheiere a unei discuţii, după ce sa ajuns la un acord. (Pop.) A rămâne (tot) pe a (cuiva) = a se hotărî un lucru după voinţa cuiva, renunţându-se la punctele de vedere ale celorlalţi. (Rar) A-i rămâne cuiva pe braţe = a ajunge în sarcina cuiva. Cum rămâne (cu)...? = ce se întâmplă (cu)...? ce hotărâre luăm în privinţa...? 3. Intranz. A continua să existe, a păstra aceeaşi stare, a dăinui, a nu se schimba. ♢ Expr. A rămâne cu zile = a continua să trăiască, a scăpa cu viaţă, a fi lăsat în viaţă. ♦ A se păstra, a se menţine în conştiinţa oamenilor prin valoarea pe care o reprezintă. ♦ A supravieţui. ♦ A se afla, a ajunge, a trece în posesiunea cuiva. 4. Intranz. A se menţine ca un rest după consumarea părţii cu care forma un tot; a prisosi. ♢ Expr. Mult a fost, puţin a rămas, se spune, ca încurajare, când dintr-un lucru greu s-a efectuat cea mai mare parte. A nu-i (mai) rămâne cuiva decât să... = a nu se găsi pentru cineva altă soluţie decât să... A rămâne pentru altă dată = a se amâna pentru o dată ulterioară. Nu mai rămâne (nici o) îndoială = există siguranţa că... Nu (mai) rămâne vorbă sau mai rămâne vorbă ? = e sigur, nu mai e de discutat. 5.Tranz. (Reg.; în legătură cu o acţiune de întrecere, de concurenţă etc.) A lăsa pe cineva în urmă; a-l întrece, a-l bate, a-l învinge. [Perf.s. rămăsei, part. rămas. – Var.: rămâneá vb. II] – Lat. remanere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂMÂNEÁ vb. II v. rămâne.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RĂMÂNE rămân intranz. 1) A continua să stea pe loc. ♢ Rămâi cu bine (sau sănătos), rămâneţi cu bine (sau sănătoşi) formulă de salut adresată cuiva la despărţire. A-i ~ cuiva ochii (sau inima) la ceva (sau la cineva) a-i plăcea cuiva extrem de mult ceva (sau cineva). Să rămână între noi se spune pentru a păstra în secret cele auzite. ~ pe câmpul de luptă a muri în război. A-i ~ cuiva oasele (sau ciolanele) pe undeva a muri undeva. 2) (urmat, de obicei, de complinirea în urmă) A fi depăşit într-o acţiune. ♢ ~ mai prejos a fi pus în stare de inferioritate. 3) A continua să existe; a dăinui; a stărui; a dura; a persista. ~ în memorie. 4) A ajunge într-o anumită situaţie; a se menţine într-o stare oarecare. ~ orfan. ♢ ~ repetent a nu trece în clasa următoare. ~ cu zile a scăpa cu viaţă; a supravieţui. ~ (dus) pe gânduri a se gândi îndelung. ~ de ruşine (sau de ocară) a se face de râs. ~ grea (sau îngreunată, însărcinată) a deveni gravidă; a concepe. ~ de pomină a se păstra încă multă vreme în amintire. Cum rămâne? ce hotărâm? ~ cu gura căscată a fi foarte mirat. A rămas (tot) pe a mea (a ta, a lui etc.) s-a întâmplat aşa cum am presupus eu (tu, el etc.). ~ pe mâna cuiva a ajunge în stăpânirea cuiva. ~ literă moartă a nu avea nici o valoare. 5) A constitui un rest de la ceva. A rămas timp. ♢ Mult a fost, puţin a rămas se spune ca o constatare, că ceea ce a fost mai greu s-a făcut. Nu mai ~ (nici o) îndoială este sigur. /<lat. remanere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

rămîneá (rămấn, rămás), vb. – 1. A sta pe loc. – 2. A prisosi. – 3. A subzista, a se menţine. – 4. A rezulta. – 5. (Cu prep. cu) A ţine, a păstra. – 6. (Înv.) A condamna, a osîndi, a pedepsi. – 7. A învinge, a cîştiga. – 8. A cîştiga un joc sau o prinsoare. – 9. (Cu prep. de) A pierde pe cineva, a ajunge orfan sau văduv. – Var. rămîne. Mr. (a)r(ă)mîn(eare), armas, megl. rămǫn, rămas, istr. rămăr(esc)u, rămas. Lat. rĕmanēre (Puşcariu 1430; REW 7194), cf. it. rimanere, prov. remanre, v. fr. remaindre, v. sp. remaner. În conjug., pers. II a prez. rămîi, a influenţat pers. III subj. să rămînăsă rămîie. Perf. simplu rămaş (mr., megl., istr. rămaş) a fost înlocuit de rămăsei. Der. rămas, s.n. (ereditate, moştenire; rest; prinsoare; înv., sentinţă, hotărîre); rămăşi, vb. refl. (a paria); rămăşag, s.n. (prinsoare), cu suf. -şag; rămăşiţă, s.f. (rest, reziduu; relief; deşeuri, gunoi, resturi, cenuşi; înv., moştenire), pe care Puşcariu 1429 îl derivă din lat. *rĕmansicia. Din rom. provine mag. ramasz (Edelspacher 21).
(Dicţionarul etimologic român)

rămâne vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rămân, 1 pl. rămânem, perf. s. 1 sg. rămăséi, 1 pl. rămáserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. rămână; ger. rămânând; part. rămás
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bun rămás adj. + s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RĂMÂNE vb. 1. v. zăbovi. 2. a sta. (~ cu noi la masă.) 3. v. supravieţui. 4. (Transilv. şi Ban.) a udi. (Au fost nouă, au ~ opt.) 5. v. dăinui. 6. v. fixa. 7. v. alege. 8. v. prisosi.
(Dicţionar de sinonime)

RĂMÂNE vb. v. bate, birui, înfrânge, întrece, învinge.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ra ram rama raman ramane

Cuvinte se termină cu literele: ea nea anea manea amanea