rănţui

rănţuí, pers. 3 sg. rắnţuie, vb. IV (reg.) a se destrăma, a se uza, a se rupe (o haină).
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

Cuvinte care încep cu literele: ra ran rant rantu

Cuvinte se termină cu literele: ui tui ntui antui