rărițat

RĂRIŢÁ, răriţez, vb. I. Tranz. A lucra pământul cu rariţa. – Din rariţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂRIŢÁT s.n. Răriţare. – V. răriţa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RĂRIŢ//Á ~éz tranz. A ara cu rariţa. /Din rariţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

răriţá vb., ind. prez. 1 sg. răriţéz, 3 sg. şi pl. răriţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

răriţát s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

răriţát, răriţátă, răriţáti, răriţáte, adj. (pop.) care a fost lucrat cu rariţa (v.).
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
RĂRIŢÁ vb. (AGRIC.) (prin Ban.) a şărui. (A ~ ogorul.)
(Dicţionar de sinonime)

RĂRIŢÁT s. (AGRIC.) răriţare. (~ul ogorului.)
(Dicţionar de sinonime)