RĂSCRĂCĂRÁ, răscrácăr, vb. I. Tranz. şi refl. (Pop.) A(-şi) desface, a(-şi) îndepărta (în mod dizgraţios) unul de altul picioarele; a (se) crăcăna, a (se) crăci. [Var.: răscăcărá vb. I] – Răs- + crăcăna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RĂSCRĂCĂRÁT, -Ă, răscrăcăraţi, -te, adj. (Pop.; despre picioare) Depărtat (în mod dizgraţios) unul de altul, în lături; (despre oameni) cu picioarele depărtate unul de altul; crăcănat, crăcit. [Var.: răscăcărát, -ă, adj.] – V. răscrăcăra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RĂSCRĂCĂRÁT, -Ă, răscrăcăraţi, -te, adj. (Pop.; despre picioare) Depărtat (în mod dizgraţios) unul de altul, în lături; (despre oameni) cu picioarele depărtate unul de altul; crăcănat, crăcit. [Var.: răscăcărát, -ă, adj.] – V. răscrăcăra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)