răsuflare
[Sinonime]
RĂSUFLÁRE, răsuflări, s.f. Acţiunea de a (se) răsufla şi rezultatul ei; respiraţie, răsuflet, răsuflu. ♢ Loc. adj. şi adv. Fără răsuflare = mort. ♢ Loc. adv. Dintr-o răsuflare = dintr-o dată, repede. ♢ Expr. A-şi ţine (sau a-şi opri, a-şi stăpâni) răsuflarea = a se sili să nu respire sau a respira uşor, fără zgomot. A i se curma (sau a i se opri, a-i pieri cuiva) răsuflarea = se zice când cineva este copleşit, sugrumat de o emoţie puternică, de spaimă etc. A-şi da răsuflarea = a muri. ♦ (Concr.) Aerul expirat din plămâni; suflu. ♦ Fig. Adiere uşoară. – V. răsufla.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RĂSUFL//ÁRE ~ări v. A RĂSUFLA şi A SE RĂSUFLA. ♢ Fără ~ care nu mai răsuflă; mort. A-şi da ~area a înceta din viaţă; a muri. Dintr-o ~ dintr-o dată; în grabă. A i se curma (sau a i se opri, a-i pieri, a i se tăia) cuiva ~area a i se întrerupe cuiva respiraţia din cauza unei emoţii puternice. /v. a răsufla
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
răsufláre s. f. (sil. -fla-), g.-d. art. răsuflării; pl. răsuflări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RĂSUFLÁRE s. 1. v. respiraţie. 2. trezire. (~ unei băuturi.)
(Dicţionar de sinonime)
RĂSUFLÁRE s. v. astâmpăr, calm, linişte, odihnă, pace, răgaz, răsuflătoare, re-paus, tihnă, uşurare.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RĂSUFL//ÁRE ~ări v. A RĂSUFLA şi A SE RĂSUFLA. ♢ Fără ~ care nu mai răsuflă; mort. A-şi da ~area a înceta din viaţă; a muri. Dintr-o ~ dintr-o dată; în grabă. A i se curma (sau a i se opri, a-i pieri, a i se tăia) cuiva ~area a i se întrerupe cuiva respiraţia din cauza unei emoţii puternice. /v. a răsufla
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RĂSUFLÁRE s. 1. v. respiraţie. 2. trezire. (~ unei băuturi.)
(Dicţionar de sinonime)
RĂSUFLÁRE s. v. astâmpăr, calm, linişte, odihnă, pace, răgaz, răsuflătoare, re-paus, tihnă, uşurare.
(Dicţionar de sinonime)