războiul
[Sinonime]
RĂZBÓI1, războaie, s.n. Conflict armat (de durată) între două sau mai multe grupuri, categorii sociale sau state, pentru realizarea unor interese economice şi politice; răzbel. Război civil = luptă armată între două sau mai multe grupări politice de orientări diferite din interiorul unui stat în vederea schimbării ordinii politice şi de stat sau pentru menţinerea celei existente. Război rece = stare de încordare, de tensiune în relaţiile internaţionale, provocată de politica de ostilitate a unor state faţă de altele, care nu ia totuşi forma unui conflict armat. Război psihologic = stare de tensiune, de hărţuială nervoasă, psihică, iniţiată şi întreţinută cu scopul de a zdruncina moralul forţelor adverse şi de a demoraliza populaţia. Stare de război = beligeranţă. ♦ Fig. Ceartă; neînţelegere, vrajbă, gâlceavă. – Din sl. razboj „ucidere, jaf”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RĂZBOÍ3, războiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Şi fig.) A purta război1, a se lupta, a se bate. – Din război1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RĂZBÓI2, războaie, s.n. 1. Maşină de lucru folosită pentru confecţionarea ţesăturilor din fibre textile. 2. Unealtă casnică de ţesut; argea, stative. – Din bg., scr. razboj.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RĂZB//ÓI1 ~oáie n. 1) Conflict armat între două sau mai multe state, grupuri sociale etc. ~ mondial. ~ colonial. ♢ ~ de eliberare naţională luptă armată a popoarelor împotriva cotropitorilor străini în vederea cuceririi independenţei şi apărării suveranităţii statului. ~ rece stare de tensiune în relaţiile internaţionale, caracterizată prin menţinerea unei încordări permanente între statele cu orânduiri sociale diferite. 2) fig. Schimb de vorbe răstite, adesea ofensatoare; sfadă; ceartă. /<sl. razboj
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RĂZB//ÓI2 ~oáie n. 1) Instalaţie casnică alcătuită din două suluri, iţe şi vătale, folosită la confecţionarea ţesăturilor. A ţese ceva la ~. 2) Maşină de ţesut, folosită în industrie. 3) pop. Covor mare de perete, bogat ornamentat. /<sb. razboj
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE RĂZBO//Í mă ~iésc intranz. şi fig. A purta război; a se lupta; a se bate. /Din război
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
răzbói-fúlger s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
răzbói (conflict armat, unealtă) s. n., pl. războáie
(Dicţionar ortografic al limbii române)
războí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. războiésc, imperf. 3 sg. războiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. războiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RĂZBÓI s. 1. (pop.) stative (pl.), (reg.) argea, teară. (A ţese ceva la ~.) 2. cal, căluşel. (~ la moara de vânt.)
(Dicţionar de sinonime)
RĂZBÓI s. (MIL.) 1. conflict, (înv. şi pop.) bătaie, răzbel, (reg.) bozgun, (înv.) harţă, oaste, oştenie, oştenire, oştire, oştit. (S-a iscat un ~.) 2. (înv.) nepace. (Stare de ~.)
(Dicţionar de sinonime)
RĂZBÓI s. v. bătălie, car, chingă, gherghef, încăierare, înfruntare, jug, luptă, punte.
(Dicţionar de sinonime)
RĂZBOÍ vb. v. lupta.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Război ≠ pace
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RĂZBOÍ3, războiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Şi fig.) A purta război1, a se lupta, a se bate. – Din război1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RĂZB//ÓI1 ~oáie n. 1) Conflict armat între două sau mai multe state, grupuri sociale etc. ~ mondial. ~ colonial. ♢ ~ de eliberare naţională luptă armată a popoarelor împotriva cotropitorilor străini în vederea cuceririi independenţei şi apărării suveranităţii statului. ~ rece stare de tensiune în relaţiile internaţionale, caracterizată prin menţinerea unei încordări permanente între statele cu orânduiri sociale diferite. 2) fig. Schimb de vorbe răstite, adesea ofensatoare; sfadă; ceartă. /<sl. razboj
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RĂZB//ÓI2 ~oáie n. 1) Instalaţie casnică alcătuită din două suluri, iţe şi vătale, folosită la confecţionarea ţesăturilor. A ţese ceva la ~. 2) Maşină de ţesut, folosită în industrie. 3) pop. Covor mare de perete, bogat ornamentat. /<sb. razboj
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE RĂZBO//Í mă ~iésc intranz. şi fig. A purta război; a se lupta; a se bate. /Din război
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
răzbói-fúlger s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
răzbói (conflict armat, unealtă) s. n., pl. războáie
(Dicţionar ortografic al limbii române)
războí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. războiésc, imperf. 3 sg. războiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. războiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RĂZBÓI s. 1. (pop.) stative (pl.), (reg.) argea, teară. (A ţese ceva la ~.) 2. cal, căluşel. (~ la moara de vânt.)
(Dicţionar de sinonime)
RĂZBÓI s. (MIL.) 1. conflict, (înv. şi pop.) bătaie, răzbel, (reg.) bozgun, (înv.) harţă, oaste, oştenie, oştenire, oştire, oştit. (S-a iscat un ~.) 2. (înv.) nepace. (Stare de ~.)
(Dicţionar de sinonime)
RĂZBÓI s. v. bătălie, car, chingă, gherghef, încăierare, înfruntare, jug, luptă, punte.
(Dicţionar de sinonime)
RĂZBOÍ vb. v. lupta.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Război ≠ pace
(Dicţionar de antonime)