RĂZBUBUÍ, pers. 3 răzbúbuie, vb. IV. Intranz. (Despre surse de zgomote, p. ext. despre locul în care se fac auzite zgomotele) A bubui tare, a detuna; a mugi, a clocoti. – Răz- + bubui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A RĂZBUBUÍ răzbúbuie intranz. pop. (despre zgomote şi despre locurile unde se propagă) A bubui cu putere; a răsuna foarte puternic; a vui tare; a detuna. /răz- + a bubui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
răzbubuí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. răzbúbuie, imperf. 3 sg. răzbubuiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RĂZBUBUÍ vb. v. bubui, detuna, dudui, trăsni, tuna, vui.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A RĂZBUBUÍ răzbúbuie intranz. pop. (despre zgomote şi despre locurile unde se propagă) A bubui cu putere; a răsuna foarte puternic; a vui tare; a detuna. /răz- + a bubui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RĂZBUBUÍ vb. v. bubui, detuna, dudui, trăsni, tuna, vui.
(Dicţionar de sinonime)