răzeşilor

RĂZÉŞ, răzeşi, s.m. (În evul mediu, în Moldova) Ţăran liber, organizat în obşti, care stăpânea în comun pământul satului de care aparţinea, dar lucra independent (împreună cu familia) lotul agricol repartizat; moşnean; p. gener. ţăran liber, posesor de pământ. – Din magh. részes.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂZÉŞ ~i m. (în Moldova medievală) Ţăran liber care stăpînea în devălmăşie o bucată de pământ din moşia satului, transmis prin moştenire; moşnean. /<ung. részes
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

răzéş (răzéşi), s.m. – Înv., în Mold., ţăran proprietar, boiernaş care aparţinea unei colectivităţi de oameni liberi care nu plăteau impozite şi datorau numai sprijin militar. În 1850 erau cam 50.000. – Var. rezeş, rezaş, răzaş şi der. Mag. részes „copropietar”, de la rész „parte” (Cihac, II, 523; Rosetti, BL, IX, 72-9; Rosetti, Mélanges, 381-8). Alte explicaţii sînt mai puţin convingătoare: din sl. reža „parte” (Densusianu, GS, IV, 409), care este acelaşi cuvînt mag.; din tc. erzeş „copărtaş la un teren” (Philippide, II, 378); din lat. radius „hotar” (Giuglea, Dacor., I, 496); din pol. rycerz ‹ germ. Ritter „călăreţ” (Nandriş, RF, I, 325-9). Der. răzeşie, s.f. (proprietate); răzăşesc, adj. (de răzeş); răzeşime, s.f. (mulţime de răzeşi); răzeşiţă, s.f. (nevastă de răzeş).
(Dicţionarul etimologic român)

răzéş s. m., pl. răzéşi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RĂZÉŞ s. v. moşnean.
(Dicţionar de sinonime)

RĂZÉŞ s. v. vecin.
(Dicţionar de sinonime)