răzeșiță

RĂZEŞÍŢĂ, răzeşiţe, s.f. (În evul mediu, în Moldova) Ţărancă liberă, proprietară de pământ; soţie de răzeş. – Răzeş + suf. -iţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂZEŞÍŢ//Ă ~e f. 1) (în Moldova medievală) Ţărancă liberă care stăpânea în devălmăşie o bucată de pământ din moşia satului, transmis prin moştenire; moşneancă. 2) Soţie de răzeş. /răzeş + suf. ~iţa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

răzeşíţă s. f., g.-d. art. răzeşíţei; pl. răzeşíţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)