răzor
[Sinonime]
RĂZÓR1, răzoare, s.n. 1. Fâşie îngustă de pământ nelucrat, servind drept hotar şi potecă între două ogoare; hat. 2. Loc arat; ogor. 3. Strat de flori sau de legume în grădini; brazdă. 4. Cărăruie (într-o grădină). – Din bg. razor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RĂZÓR2, răzoare, s.n. 1. Arc de trăsură. 2. Drug de metal pentru străpungerea gheţii în vederea pescuitului. – Din fr. ressort (prin apropiere de răzor1).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RĂZ//ÓR ~oáre n. pop. 1) Fâşie îngustă de pământ nelucrat, care desparte localităţi sau terenuri de pământ; hotar; hat. 2) Fâşie îngustă de pământ mai ridicată, pe care se seamănă legume sau flori; strat; vatră. 3) pop. Loc de pe un teren arat, unde se alătură ultimele două brazde trase în sens opus. /<bulg. razor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RĂZ//ÓR2 ~oáre n. 1) Arc de trăsură. 2) Drug de metal cu care se sparge gheaţa pentru a pescui. /<fr. ressort
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
răzór (răzoáre), s.f. – 1. Hotar, hat. – 2. Cărăruie între două ogoare. – 3. Loc arabil, ogor cu formă regulată şi delimitat de cărări. – 4. (Înv.) Teren adaptat pentru o moară de apă. – Var. rozor. Bg., sb. razor (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 311; Conev 68), din sl. razorati „a ara”, cf. ceh. rozor, pol. rozora. Der. din lat. radiolus (Giuglea, Dacor., I, 496) este improbabilă. – Der. răzori, vb. (a face răzor; a despărţi, a separa; a marca).
(Dicţionarul etimologic român)
răzór (hat, ogor, cărăruie, arc de trăsură, drug de metal) s. n., pl. răzoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RĂZÓR s. 1. v. hat. 2. brazdă, strat, (rar) postată, (înv. si reg.) tablă. (~ de flori, de legume.)
(Dicţionar de sinonime)
RĂZÓR s. v. arătură, câmp, ogor, ţarină.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RĂZÓR2, răzoare, s.n. 1. Arc de trăsură. 2. Drug de metal pentru străpungerea gheţii în vederea pescuitului. – Din fr. ressort (prin apropiere de răzor1).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RĂZ//ÓR2 ~oáre n. 1) Arc de trăsură. 2) Drug de metal cu care se sparge gheaţa pentru a pescui. /<fr. ressort
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
răzór (răzoáre), s.f. – 1. Hotar, hat. – 2. Cărăruie între două ogoare. – 3. Loc arabil, ogor cu formă regulată şi delimitat de cărări. – 4. (Înv.) Teren adaptat pentru o moară de apă. – Var. rozor. Bg., sb. razor (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 311; Conev 68), din sl. razorati „a ara”, cf. ceh. rozor, pol. rozora. Der. din lat. radiolus (Giuglea, Dacor., I, 496) este improbabilă. – Der. răzori, vb. (a face răzor; a despărţi, a separa; a marca).
(Dicţionarul etimologic român)
răzór (hat, ogor, cărăruie, arc de trăsură, drug de metal) s. n., pl. răzoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RĂZÓR s. 1. v. hat. 2. brazdă, strat, (rar) postată, (înv. si reg.) tablă. (~ de flori, de legume.)
(Dicţionar de sinonime)
RĂZÓR s. v. arătură, câmp, ogor, ţarină.
(Dicţionar de sinonime)